Prof Rioxana Rosu 2

Mi-am început liceul – la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Bacău – cu o mare teamă și, totodată, cu o dorință extraordinară de a descoperi lucruri noi. Prima mea surpriză plăcută a fost noua mea profesoară de limba și literatura română, doamna Roșu Roxana. Am îndrăgit-o și am admirat-o încă din prima zi. Am văzut în privirea ei un om extraordinar, sincer și optimist. Această primă impresie m-a făcut să continui să-i aflu plăcerile, gusturile, tot. Eleganța în vestimentație și mimica feței mă făceau să o privesc fără să clipesc. Pasionată de îmbrăcăminte, am văzut în ea un model. Combinația dintre culori și materiale îmi crea o stare de comfort, de liniște, sporind în mine atenția necesară.

În primele săptămani de liceu am observat că avea părul lung, drept, de un blond deschis și mătăsos, dar într-o zi și-a făcut apariția cu o nouă înfățișare. Avea acum părul până la umeri, tot drept și frumos, care i se potrivea perfect cu chipul său blajin și ochi de un verde marin. Este magnifică pentru mine, felul în care predă, gesticulează și încearcă să ne determine să învățăm mai mult mă fascinează. Are talentul de a se face îndrăgită chiar și în momentele când este autoritară, o calitate pentru care o apreciază elevii din fiecare generație.

”Primul impact cu doamna profesoară a fost la prima oră de limba română. M-a impresionat prin siguranța cu care vorbea. Modul în care ni s-a prezentat și ne-a vorbit a fost ceea ce ne-a arătat că este o profesoară excelentă. Deși la început ne-a prezentat foarte clar regulile, pe parcurs a fost o profesoară extraordinară care s-a ținut de cuvânt. Cu toate ca nu m-a încurajat direct prin vorbe, m-a încurajat în schimb prin atitudine”, mi-a mărturisit Denisa Crețu, o altă elevă a sa, de clasa a IX-a.

Dar nu doar elevii, ci și profesorii colegi au cuvinte de apreciere pentru profesoara Roxana Roșu iar când îi ascult vorbind, cuvintele lor îmi întâlnesc și îmi recunosc gândurile despre ea.

”Am îndrăgit-o pe Roxana Roșu din prima zi când a pașit în școala noastră și în timp am realizat că sunt destule motive pentru care să o admir, respect și simpatizez. E un om deosebit, sincer, vesel și mai ales de incredere”, a declarat Toma Gabriela, profesoară de engleză a Colegiului ”Mihai ”Eminescu”.

Iar ultimul lucru spus de ea despre doamna proafesoară Roxana Roșu a stârnit în mine o admirație si mai mare:

”Sub o înfățișare atât de duioasă și diafană ascunde un caracter atât de puternic. Este un profesor excepțional, întotdeauna foarte bine pregatită profesional și cu o relație deosebită cu elevi’’.

Și pentru ca portretul să fie întreg, mi-am făcut curaj și am întrebat-o direct pe doamna profesoară Roxana Roșu lucruri pe care voiam să le aud numai de la ea. Mă măcina să aflu cât mai devreme de ce a ales să devina profesoară de limba română și răspunsul ei m-a bucurat enorm. Am descoperit care erau visele din copilărie ale profesoarei mele și faptul că profesorul minunat de astăzi fusese la rândul său un elev olimpic.

Ioana Negrea: De ce ați ales să fiți profesoară de limba română? Ce v-a determinat să luați această decizie?
Prof. Roxana Roșu: La decizia de a fi profesoară de română am ajuns la capătul unei călătorii în care m-au însoțit mai întâi plăcerea cititului și apoi sentimentul când citesc. Am conștientizat că asta vreau să devin când am făcut pasul de la citit la lectură, când cititul s-a interiorizat și toate cărțile parcurse până atunci au început să se reînvețe, să se reașeze, să se transforme dintr-o grămada într-un edificiu.

– Cum îi atrageți pe elevi spre lumea lecturii, făcând față inamicului principal, ”lumea tehnologiei”?
– Grea provocare! Trăiesc drama cititului selectiv de către fiica mea cea mare, în vârstă de 12 ani, care, paradoxal, nu preferă lumea tehnologiei, ci gustă doar literatura fantastică, într-un limbaj care nu iese din perimetrul cotidianului. Într-o lume în care vechile valori sunt perimate, încerc să devin, cum spunea Andrei Pleșu, actuală și să propun copiilor titluri din universul lor de interes, mai nou lucrez cu autori americani precum Rick Riordan – seria ”Percy Jackson și olimpienii” – sau Lois Lowry”Darul lui Jonas”, ”Numără stelele”. E o propunere de lectură care doar îmbogățește cunoștințele despre lume, satisface viciul aventurii, dar e doar un prim pas pâna a trece de la ”a citi” la ”a lectura”. Vreau să cred, cum o fac alții, că the best is yet to come!

Dezvăluiți vă rog o plăcere, în afară de aceea a lecturii, care v-a schimbat în timp, atât pe dumneavoastră cât și pe cei din jur?
– Dacă e să discutam strict, pasiunea pentru dulciuri. Trecând la celălalt nivel, descopăr ecranizările, cinematograful. Încerc să le îmbin, oferind celor dragi o prăjitură preparată în casă atunci când, în week-end, vizionăm împreună filme.

Este meseria de profesor ceea ce ați visat încă din copilărie că veți face ”când veți fi mare”?
– În viața oricărui om, intervin, providențial sau nu, dorit sau nedorit, variabile externe. În copilărie visam să devin avocat, pasiune pe care am hrănit-o în liceu cu studiul limbi latine, draga sufletului meu. Patru premii obținute la olimpiadele naționale în timpul parcursului liceal, mi-a deschis poarta către admiterea la secția de Limbi clasice a Universității de Litere din Iași. La prima am renunțat din rațiuni pragmatice (posturi de profesori de limba latină nu prea sunt în învățământ; contextul actual al reformei curriculare îmi dă dreptate), la cea de-a doua (de Studii Politice, a Universității din Cluj) si la Drept, din rațiuni financiare, mama, văduvă, neputând întreține doi studenți tocmai la Cluj, eu fiind din Dorohoi, Botoșani.

Ce sentiment trăiți în momentul în care vă atingeți țelul și primiți în schimb rezultate considerabile?
– Bucuria este incomensurabilă, ai senzația că faci din elevi tovarăși, complici, în ale lucrurilor alături de tine. Mulțumirea e și mai mare când constată că exigența și severitatea întâmpinate de toți elevi în timpul liceului nu au fost decât căi către succes. Bucuria asta este elixirul meu.

A consemnat Ioana Negrea, membră a grupei True Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău, elevă în clasa a IX-a C, la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Bacău

Sursa foto: Facebook Roxana Roșu. Autor: Ionela Blănaru