Ați renunțat la ideea de a oferi anul acesta mărțișoare, de 1 Martie, pentru că suntem în pandemie? Poate ați uitat de simbolizează Mărțișorul. Pentru început, vă invit să ne reamintim împreună semnificația acestui ritual.
Înapoi, în trecut
După cum bine știți cu toții, data de 1 martie marchează începutul primăverii calendaristice. În România, însă, această dată aduce cu ea un val de sărbătoare, fiind singura țară în care se oferă în dar vestitoarele primăverii: mărțișoarele. Poate nu știați, dar în anul 2019 a fost depus un proiect de lege către Senat prin care s-a cerut ca ziua Mărțisorului – 1 Martie să devină sărbătoare națională. Doar că potrivit celor de la UNESCO încă din anul 2017, de pe 6 decembrie, când România, alături de Republica Moldova, Bulgaria și Macedonia, cu Mărțișorul unicat, au intrat pe lista selectă a patrimoniului imaterial (UNESCO).
Mărţişorul, oferit în dar, în special doamnelor şi domnişoarelor, la data de 1 Martie a fiecărui an, reprezintă un fel de calendar simbolistic. Realizat dintr-un şnur bicolor roșu cu alb, de care se prinde un obiect artizanal, acest mărțișor este cel care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două sezoane, cel rece și cel cald, 1 Martie aflându-se chiar la îmbinarea acestora, căci, după cum se știe, Baba Dochia își tot scutură cojoacele în primele zile de martie, care sunt fie reci, fie clade.
Despre aceste mărțișoare, care se poartă agățate în piept sau la încheietura mâinii, se spune că sunt purtătoare de noroc şi de fericire, de aceea la acest şnur, legat sub forma unei fundiţe, se adaugă şi alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă, iar, potrivit istoriei, se pare că cercetătorii arheolologici au descoperit amulete asemănătoare mărţişorului, datând de circa 8.000 de ani, cu particularitatea că sunt reprezentate de pietricele perforate, în culorile alb şi roşu, purtate la gât sub formă de coliere.
Potrivit studiilor, cele două culori, îmbinate în mărțișor, ar fi fost alese deoarece roşul era asimilat sângelui, cu referire la ritualurile de sacrificiu practicate la începutul primăverii, iar albul simboliza puritatea zăpezii, a gheţii, a norilor sau a albului ghioceilor. Unite împreună, prin răsucire, cele două exprimă dorinţa despărţirii de iarnă şi de întâmpinare a primăverii, ca simbol al renașterii.
Același lucru ne este expus și de către etnologul român Ion Ghinoiu, care ne povestește, în cartea „Sărbători și obiceiuri românești”, că ața de mărțișor, cele două fire colorate și răsucite, este un fel de funie a anului care scoate în evidență contrastul dintre sezonul rece și cel cald, ca și cum am trece din întuneric în lumină, dar și faptul că, potrivit calendarelor vechi romane, 1 martie era considerată ca fiind prima zi din an.
Numele lunii Martie provine de la Zeul Marte, care era cunoscut în mitologie ca fiind zeul renașterii naturii dar și protector al câmpului și al turmelor.
O altă legendă ne descrie ziua de 1 Martie precum că Soarele, pus de Dumnezeu să lumineze și să încălzească pământul, a fost furat de un zmeu timp de trei anotimpuri, până iarna, iar un viteaz l-a înfruntat pe zmeu și a eliberat Soarele. Viteazul a fost rănit în luptă iar sângele i s-a scurs pe zăpada albă, de aici îmbinarea firului roșu cu cel alb. Se mai spune că, după ce zăpada s-a topit, în acel loc au răsărit ghiocei, vestitori ai primăverii.
Înapoi, în viitor
Povești sunt multe în ceea ce privește această dată și dacă aș sta să vi le scriu probabil ar trece primăvara. Așa că să trecem în momente mai aproape de actualitate, mai exact la anul 2020, în care a fost ultimul 1 Martie normal, fără pandemie. Se auzea pe atunci doar că virusul din China a ajuns în Italia.
Au fost acele zile de martie, în care ne-am bucurat ultima oară de normalitate, când am dăruit cu dragoste flori și mărțișoare, ne-am îmbrățișat și ne-am bucurat unii de alții. Mă gândesc, însă, cum va fi în acest an când părinților încă le este frică să nu ne îmbolnăvim, deși s-ar putea întâmpla asta și mergând pe stradă sau poate până la magazin.
Ce am observat eu este că acele tarabe cu flori și mărțișoare ce apăreau cam de pe 10, cel târziu 14 februarie, ca să aibă băieții-bărbații de unde cumpăra o floare, în caz de nu văd unde este florăria, anul acesta nu au apărut nicicum. Mă gândesc că acele persoane ce munceau un an întreg pentru a confecționa aceste daruri minunate sunt grav afectați.
Lumea e tot mai tristă pe sub măști și nu văd încă prilej de a scăpa de restricții, căci rata este încă ridicată, de 3/1000 de locuitori, conform alertelor de urgență de la ISU Bacău ce vin pe telefon.
Și parcă mi-e dor de frumos, de lume veselă cu fețe zâmbărețe, de oameni ce se iubesc pe stradă. Mi-e dor să strâng în brațe oameni dragi, ce nu i-am strâns de peste un an. Nu știu voi ce simțiți, dar la mine parcă entuziasmul a mai dispărut.
Dacă anul trecut mă pregăteam de la 1 februarie pentru ziua de 1 Martie, astăzi totul pare anost, nu mă pot vedea cu colegii mei, căci la clasa a VI-a orele sunt online, deci nici vorbă să ne puteam vedea pentru a împărți bucuria, mai ales că unii părinți sunt de-a dreptul paranoia și nu dau voie copiilor să iasă deloc, că ”dacă ia virusul”.
Așa că mă gândeam cum ar fi dacă am confecționa cu toții mărțișoare și am ieși pe stradă să le oferim trecătorilor? Ar fi oare prea multă nebunie în stare de pandemie? Sau am ajunge la inimile celor cărora le-am înmâna aceste daruri mici și le-am scoate un zâmbet copilăresc, ce le-ar relaxa maxilarul și fața?
Ce ziceți în an de pandemie încercăm să facem nebunie? Pardon, bucurie!
Dacă din istorie, de pe timpul zeilor a fost sărbătorit acest nou început, ar fi chiar adevărată nebunie să ne lăsăm afectați de pandemie și să ne distanțăm tot mai mult. Deja e prea mult, prea greu, prea de nesuportat. Un an, pe 10 martie, de când am intrat în acest joc ciudat. Așa că eu propun ca de 1 martie, în loc de pandemie, să fie prilej de bucurie.
Maria-Alexandra VAMAN, 12 ani
Clasa a VI-a A, Școala „Dr.Alexandru Șafran”
Membră a Cercului de Jurnalism, de la Palatul Copiilor din Bacău
Sursa foto: doc.ro
Comments are closed.