Interviu cu profesorul Costică Vieru, directorul Liceului Tehnologic “Petru Rareş” Bacău, cadru didactic cu o experienţă de 33 de ani în învăţământ, dintre care 25 de directorat.
-În ce an aţi intrat ca profesor în învăţământ?
-Nu erați născute voi. La 1 septembrie 1981. Deci anul acesta se fac 33 de ani. De asta pun eu multe note de 3. (Râde) Și școala se numea înainte ”Școala nr. 3”, așa că…
-La ce facultate aţi studiat?
-Am absolvit la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, din Iaşi, la Facultatea de Matematică. Primii doi ani am făcut matematică – informatică.
– De ce aţi ales matemetica şi nu altă materie?
– Matemetica, după cum ați văzut și voi, este materia care te formează ca om, din punctual meu de vedere. Pentru mine, matematica este cea mai ușoară disciplină. De înțeles o înțeleg toți, dacă știi să explici. Asta înseamnă că eu am avut buni profesori la matematică, m-au învățat bine și atunci mi-a plăcut și am vrut să fiu și eu profesor de matematică.
– La ce vârstă aţi descoperit că matematica este importantă și că vă reprezintă?
– Dintotdeauna. În primul rând am avut numai funcții. Când eram de vârsta voastră, chiar mai mic, eram commandant de grupă, apoi commandant de detașament. Când am ajuns în clasele mari, ca voi, V – VIII, am fost comandant de unitate. Când vreun elev nu știa ceva, profesorii mă întrebau pe mine, și atunci trebuia să învăț, să știu, să nu mă fac de râs. Și tot învățând, învățând, mi-a plăcut. Dar în clasa a XI-a am hotărât să devin profesor de matematică.
– Care ar fi fost a doua opțiune profesională pentru dumneavoastră, în loc de a intra în învăţământ?
– Păi, dupa spusele mamei mele, aş fi fost un bun judecător, dar acolo trebuia să învăț istorie, materii din partea umanistă, iar eu eram bun la matematică. Bunicul meu a fost preot așa că îşi dorea un moștenitor la tronul bisericii și m-ar fi dorit preot. Dar eu mi-am ales meseria care mi s-a potrivit perfect.
– Credeți ca şcoala noastră, Liceul Tehnologic “Petru Rareş”, poate să ajungă cea mai bună din oraș, are un astfel de viitor?
– Noi suntem încă la început, doar de un an suntem liceu, deci noi asta ne-am propus. Ce vom ajunge vom vedea dar după prima diagnoză pe care am făcut-o am depăşit multe licee cu tradiţii din Bacău. La Bacalaureat am avut promovare de 42 la sută, după doar un an de zile ca liceu, iar cei care au 20 – 30 de ani n-au ajuns la procentul ăsta. Deci căutăm să fim, și putem fi printre cei mai buni.
– Ce alte planuri aveți pentru aceasta instituţie de învăţământ?
– Când am venit eu prin repartiție era școală generală și avea clasele a IX-a și a X-a. Apoi, în 1992, am transformat-o în școală profesională, că eu sunt director de pe vremea lui Ceaușescu, din 1989. Deci am făcut-o școală profesională, cu durată de trei ani. Cu examen se intra la noi. După aceea a fost liceu, rută progresivă, și acum am trecut la liceu la zi și sperăm să o facem să fie printre cele fruntașe din Bacău.
– Din ce motiv aţi numit acest liceu “Petru Rareş”?
– Prima dată am intrat pe Google și am încercat să găsesc ce ingineri sunt de prin zona noastră a Bacăului, care să ne reprezinte pe noi dar să fie în domeniul mecanicii sau al alimentației publice și turismului. Și n-am găsit pe nimeni. Atunci m-am gândit la personalități legate de Bacău. M-am gândit la Ștefan cel Mare, dar era deja luat acest nume, de Liceul Pedagogic, m-am gândit apoi la Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, dar e prea puțin cunoscut. Am mai vrut să-l numesc “Alecsandri”, însă numele era deja luat. Și apoi mi-a vemit în minte că Hramul Bacăului este Sfântu Petru și atunci m-am gândit la cineva care avea numele de Petru. După care am vizitat Mănăstirea Probota, de la Suceava, unde Petru Rareş este înmormântat. Și, dupa ce m-am gândit un timp, l-am numit Liceul Tehnologic “Petru Rareş”. Sigur a trecut pe aici Petru Rareș, pentru că singurul drum care lega Suceava de Galați era prin fața școlii noastre.
-La ce şcoală aţi predat prima oară?
-Din primul meu an în învăţământ am predat la şcoala noastră, prin repartiție guvernamentală, pe care o primeau studenții care aveau notele cele mai mari. Și cum am venit am primit funcția de comandant de unitate, răspundeam de activitățile extracurriculare, apoi am intrat șef de catedră la Matematică, și apoi am fost numit director. La 32 de ani eram directorul acestei școli. Erau 72 de profesori și 1400 de elevi. Acum avem 600 de elevi și 25 de clase. Iar profesori, 50.
-Ce părere aveți despre modul de a preda al profesorilor din această școală?
-Marea majoritate sunt oameni serioși. Dacă și-au ales meseria asta de dascăl probabil că le-a plăcut, chiar dacă mai sunt niște stângăcii la unii care sunt în primii ani. I-am mai certat, i-am format, le-am mai dat și un calificativ mai mic și i-am adus cu picioarele pe pământ. Acum toți sunt stas.
– Credeţi ca elevi din gimnaziu au în faţă un viitor asigurat?
– Da, însă nu în România, ci în străinătate. Nu există interes în România. Elevii au o șansă să-și facă un viitor dacă există și economie în România. Dacă vor să fie ingineri, unde vor munci? Că nu mai avem întreprinderi. Așa că vor merge la facultate și vor devein ingineri, dar se vor pregăti pentru străinătate, pentru partea europeană, mai ales că acum ne-au dat drumul la forțele de muncă și englezii, și olandezii, și nemții.
– Care sunt clasele dumneavoastră actuale care vă inspiră să continuaţi activitatea în învățământ?
– De la gimnaziu, clasele A sunt foarte bune, şi, de la liceu, clasele B şi C.
-Dacă ați putea schimba orice la această școală ce ați schimba?
-Aș mai adăuga profile noi, care se caută pe piața muncii, aș introduce o uniformă frumoasă pentru elevi, cu acceptul lor, pentru că nu poți să-i obligi. La liceu sunt mulți copii necăjiți care abia așteaptă să ia bursa, trăiesc din bursă. Deci aș face schimbări pentru a fi mai bine în școală. Deja am început cu parchetul, am făcut bănci noi.
-Ce parere aveti de modul elevilor de astăzi de a se comporta în incinta școlii?
– Daca te ţii de ei toți elevii sunt educabili, dacă îi lași de izbeliște ei nu știu să se ghideze, de aceea eu mă duc permanent în timpul pauzelor pe hol și îi văd. Fiecare copil are personalitatea lui, există temperamente, caractere diferite, dar mă bucur că nu prea avem fumători, față de alte licee, iar consumul de droguri nu există la noi.
Au consemnat Bianca Posmag şi Carina Burghelea, eleve în clasa a VII-a ale Liceului Tehnologic “Petru Rares” Bacau, membre True Press ale Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Textul a fost publicat în primul număr al Revistei ”New Press” (iunie 2014), a Palatului Copiilor Bacău.
Be First to Comment