Atelierul cu vise

„Atelierul cu vise” înseamnă joacă, distracție, educație. Dar v-ați gandit vreodată de ce se numește așa? Se numește așa deoarece aici toate visele copiilor se îndeplinesc, visele lor de a fi artiști și de a fi mereu înconjurați de prieteni.

Micuții artiști care au participat în anul 2017 la cursurile de artă păpușărească ”Atelierul cu vise”, coordonate, la Teatrul Municipal ”Bacovia”, de actrița Ilinca Istrate, își continuă călătoria în lumea artei și în 2018, curioși să afle noi taine despre arta de a construi păpuși și, desigur, să fie alături de prietenul lor, păpușa – copil Pogany.

Până vom afla însă care va fi deznodământul acestei noi aventuri, să vă spun ce au făcut prietenii lui Pogany și ai Ilincăi Istrate, la sfârșitul anului 2017, în încheierea primei etape a cursurilor din ”Atelierul cu vise”.

La finalul anului 2017, după o muncă intensă de câteva luni, copiii din ”Atelierul cu vise”, elevi de clasele primare, au susținut un spectacol, ca niște păpușari veritabili, bine, poate cu un pic mai multe emoții. Îmbrăcat în costum de scenă, fiecare participant la ”Atelierul cu vise” a avut un micro recital în care și-a prezentat creațiile proprii în fața celor dragi, care păreau a avea chiar mai multe emoții decât ei, cei de pe scenă. Au recitat versuri compuse pentru păpușa lor – personaj sau pentru Pogany și au dat viață, mănuind ca niște artiști adevărați, păpușile pe care le-au construit în cadrul ”Atelierului cu vise”.

După ce copiii au spus ce aveau de spus și spectacolul s-a terminat, am stat de vorbă cu cațiva dintre participanți și cu Ilinca Istrate, profesoara lor de la ”Atelierul cu vise” și ”mama” lui Pogany:

Vladimir Moțoc, clasa a III-a: De ce sunteți îmbrăcați în negru pe scenă?

Alexandra Vaman, clasa a III-a: Fiindcă păpușile contează, nu noi, ele trebuie să se vadă în primul rând.

Vladimir Moțoc: Ce ai invățat nou la acest curs?

Alexandra Vaman: Cum să facem păpuși.

Vladimir Moțoc, clasa a III-a: Ce ți-a plăcut la ”Atelierul de vise”?

Luca Babiuc, clasa a III-a: La ”Atelierul de vise” mi-a plăcut foarte mult de Pogany. Pentru că e un prieten foarte bun și mereu ne dă câte o îmbrățișare.

Vladimir Moțoc: De ce sunteți îmbrăcați în negru pe scenă?

Luca Babiuc: Pentru ca atunci când jucăm cu păpușile hainele noastre să se asorteze cu cortina, să nu ne vedem noi.

Vladimir Moțoc: De ce l-ați înscris pe copiulul dumneavoastră la ”Atelierul cu vise”?

Irina Babiuc: L-am înscris deoarece el a vrut, a văzut afișul ăsta în curtea școlii și el este pasionat de astfel de lucruri, de construcție, de modelat, de făcut lucruri de genul ăsta. Cum ți-am spus, el a vrut, el a venit, și i-a plăcut din prima!

Vladimir Moțoc: Și ce schimbări ați observat la el după ce a participat la aceste cursuri?

Irina Babiuc: Acum mi-am dat seama că îi place foarte mult și partea asta cu păpușile, chiar dacă, la început, când a auzit prima dată că sunt păpuși, el fiind băiat… a zis ”Păpuși?!”. Dar în timp și-a dat seama că păpușile pot fi de mai multe feluri.

Vladimir Moțoc: De ce l-ați înscris pe copilul dumneavoastră la ”Atelierul cu vise”? În ce fel s-a schimbat?

Mădălina Pîrvan: Eu am înscris-o pe fetița mea la acest atelier deoarece îi place foarte mult să citească și să creeze tot felul de lucruri. Și întrucât are aceste pasiuni, m-am gandit că ar participa la acest atelier. Ca schimbare a învațat să coasă, să cunoască și o altfel de literatură.

Ilinca Istrate: ”Cred că este de ajuns să-ți iubești elevii, ca pe copiii tăi”

Vladimir Moțoc: Cum ați reușit să vă faceți elevii să nu se încurce la recital?

Ilinca Istrate: Păi, nah, unii s-au mai încurcat puțin, dar eu i-am învățat ceva esențial, i-am învățat că nu e nimic rău dacă te încurci, improvizezi și mergi mai departe, să nu se oprească la o greșeală, pentru că nu există g

reșeli, și până la urmă aceasta a fost prima lor experiență pe scenă, pentru unii, din câte am înțeles, așa că suntem încă în învățare, încă învățăm să manageriem probleme de pe scenă, cum ar veni.

Vladimir Moțoc: Dar cum ați reușit să vă faceți elevii să iubească teatrul?

Ilinca Istrate: Nu cred că este o rețetă anume, cred că este de ajuns să-ți iubești cursanții sau elevii, ca pe copiii tăi. și ca în acele două ore, două ore și jumătate, cât stau la tine, să ai mare grijă de ei și să împarți ce ai, adică pasiunea pentru păpușărie, în ceea ce mă privește pe mine, s-o împarți din suflet, deci să fii și natural, că asta înseamnă să dai din suflet, să fii natural.