Toți se laudă cu bunica lor, toți spun că a lor e cea mai bună, cea mai iubitoare, însă toate din punct de vedere moral sunt probabil la fel, niște steluțe mici, într-un univers imens, care ne luminează și ne veghează în fiecare zi.
Steluța din universul meu se numește Victoria Stoleru. Toata victoria familiei mele a fost creată de ea, un adevărat înger trimis de Domnul, pentru a înfrumuseța viața noastră. “Buni”, ”mamaia” sau “Viky”, așa cum o alint eu, s-a născut într-un sat decent din județul Bacău, numit Prisaca. După spusele ei, acest sat a fost unul foarte prosper și foarte educat. Familia bunicii era una numeroasă, cu 12 frați, dintre care șase fete și șase băieți, și cei doi părinți, Felicia și Vasile. A avut o copilărie plină de aventuri printre frații ei, hoinărind printre dealuri și păduri, oferindu-le viață cu glasurile lor. Chiar dacă a suferit multe, este o femeie puternică și plină de energie, care trăiește sănătos și se bucură din plin de timpul ei. E mândră de familia ei și pune la suflet orice supărare. Are un suflet atât de blând, încât dacă un porumbel s-ar răni în zbor și ar cădea, ar vărsa lacrimi multe pentru el.
Bunica Victoria are 69 de ani, dar încă se consideră o femeie tânără, iar universal din ochii ei afirmă clar acest lucru. Fața mică, părul mătăsos, buzele ce se află într-un continuu zâmbet și privirea ei te vor face sa o adori instantaneu. Îi place să se aranjeze mereu când merge undeva. Daca ar fi să o definească un obiect vestimentar acela este fusta, nu ai să o vezi niciodată purtând pantaloni. A spus ca nu a purtat niciodată și până și în condițiile extreme de vreme ea tot fustă poartă, asta fiind o dovadă mare de feminitate, moștenită de la mama ei. E o doamnă absolută în orice și se descurcă în orice situație. Toata lumea o consideră un om drept și un model de urmat și o laudă de fiecare dată.
Dintotdeauna am avut o legatură foarte puternică cu bunica, chiar mai puternică decât are ea cu cei trei fii ai ei, fiindu-mi mai mult decât o bunică. Încă de când eram mic, atunci când o vedeam eram în stare să mă răstorn din cărucior pentru ca mâinile ei calde să mă ridice și să mă prindă într-o îmbrățișare duioasă. Mă iubește mai mult decât orice și ne împărtășim totul, uneori îi spun lucruri pe care nici părinții mei nu le știu. Mereu mă consult cu ea în privința a tot și tot cu ea hotărăsc tot.
Gandul ei este indreptat intotdeauna spre mine, preocupat în fiecare moment de binele meu. Viky a mea e și cea mai bună prietenă și soră și mătușă și totul pentru mine, pot vorbi cu ea orice și oricând. În ceea ce privește distracția, la vârsta ei e în stare să și sară cu mine cu parașuta. Gătim uneori împreună, mereu ne uităm împreună la tv, la filme, jucăm diferite jocuri precum ”Adevăr sau provocare”.
Mă ajută foarte mult și chiar nu aș putea să îmi imaginez viața fără ea. Postura ei de a sta cu mâinile stranse una în alta, ca într-o rugăciune, așezate în poală, ca într-o asteptare, te face sa te duci la ea forțat, cerând iubire mereu când o vezi, mititica de ea. Nici dacă aș încerca nu aș putea să am un suflet ca al ei. Mă bucur atât de mult că este bunica mea.
Aș scrie romane despre ea dar această mică descriere este doar o picătură din oceanul sufletului ei. Această raza de soare face parte din inima mea. Știu că odată și odată o voi pierde, și știu și că suferința mea va fi enormă. Mi-a pătruns atât de adânc în suflet încât nimeni în afară de Dumnezeu nu mi-o poate lua. Profit enorm de timpul petrecut împreună ș,i chiar dacă suntem la distanță, vorbesc cu ea în fiecare zi și orice supărare aș avea, numai auzindu-i glasul care îmi mângâie sufletul, dispare.
O iubesc atât de mult. Este una din acele bunici pe care nu o vei uita niciodată și iubirea ei te va urmări etern. Nici o forță de pe pâmânt nu poate distruge această iubire.
Stoleru Alin-Andrei, clasa a IX-a, elev al Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto din arhiva personală: bunica Viky la 30 de ani
Be First to Comment