Vineri, 12 februarie 2021, la Teatrul Municipal ”Bacovia” a avut loc avanpremierea spectacolului “Tiadora”, după Maria Manolescu Borșa, în regia lui Sorin Militaru. O monodramă răvășitoare, austeră, a sufletului și a corpului uman, despre abuzul emoțional și fizic, despre o cădere atât de lungă ca un bloc cu opt etaje, dar care durează câteva secunde, o cădere care pentru corp este sfârșitul, dar pentru suflet, abia începutul. Despre iubirea mortală, despre dorința de a schimba în bine persoana iubită, dar care este drum liber către moartea ta. O poveste cutremurătoare, cu stări de umilință, frică de singurătate, dispreț, învinovățire, rușine, teamă, revoltă, minimalizare.
Spectacolul a început ușor, anunțându-și venirea pe scenă cu trei gonguri crescându-și ușor intensitatea, avansând într-o sonoritate misterioasă, unul câte unul, lăsându-ne, treptat, într-o lumină obscură, până la beznă. Din distribuția spectacolului au făcut parte actrița Eliza Noemi Judeu, acompaniată de construcții sonore live, realizate de către actorii Vlad Nicolici și Giuseppe Torboli, care te ajută nu numai să simți fiecare cuvânt, pauză, oftat, la o intensitate maximă, dar pentru o secundă să te teleportezi în momentul acțiunii directe. De asemenea, Giuseppe Torboli, interpretând la mai multe instrumente muzicale, și Vlad Nicolici, cântând chiar și cu bormașina la corzile chitării, au făcut spectacolul impresionant, în concordanță, de asemenea, cu filmul animat al vieții protagonistei.
Trăirile personajului din “Tiadora”, o artistă, stăpâneau scena ca o rafală intensă de emoții, prinzând-o ca pe o frunză neajutorată în vânt. “Tiadora” este filmul vieții sale, care se derulează în fața ochilor noștri, în timp ce cade de la etajul opt al apartamentului său și al familiei sale. Un ”film” din mintea sa, ultimul, filmul unei existențe care, zi după zi, palmă după palmă, jignire după jignire, amenințare după amenințare, o stoarce de viață.
Protagonista este o fată deșteaptă, dar săracă, artistă, mai exact regizoare, care este împreună cu un om egocentric, gelos, incompetent, cu ieșiri nervoase și violente, un bărbat, care își arată frustrările acumulate din eșecurile personale, aruncându-le asupra ei, urmate de invidia că aceasta este mult prea bună pentru el. Mai mult, o amenință, o agresează psihic, repetându-i cât de nebună este și cât de deșteaptă se crede. Când ea este dispusă, de fiecare dată, să-l învețe tot ce știe și să rămână cu el crezând că îl apără, dar dacă cineva i-ar fi spus cum l-ar fi apărat cu adevărat, oare ce s-ar fi întâmplat?
Această piesă de teatru poate fi comparată cu un balon care, puțin câte puțin, cu fiecare tăcere și acceptare a situației, se umflă și, odată toate acestea, adunate, explodează. “Tiadora”, un text premiat la Concursul de Dramaturgie Bacău Fest Monodrame 2019, are la bază un mesaj cutremurator, sensibil, profund, care ajunge la tine atât de repede încât te simți înăuntrul tău paralizat. O femeie, artistă, soție, mamă, care este supusă suferinței, morții tăcute și indiferente.
Femeia aceasta avea un obicei de a face enumerări de câte trei elemente. Acum poate vă întrebați de ce oare trei? Nu o să vă pot zice toată povestea, în speranța că veți merge și veți viziona și voi prin ce trece un suflet singur, trist, tăcut și cum are loc eliberarea acestuia, și dacă ar fi putut fi alta. Totuși, o să vă dezvălui puțin. Femeia caută treimea, treimea care i-a fost luată și pe care încearcă să o refacă de fiecare dată. Treimea ei era: mama, tata și copilul, din care a rămas doar ea. În absența unui tată, de mică, acea stâncă a familiei, s-a simțit descurajată și lipsită de încredere și sine, iar mama ei s-a dus și ea. Astfel că în sufletul său tânjea după idealul unei familii fericite. Fiind o femeie complexă, obsesia treimii nu făcea decât să evidențieze și mai mult natura sa, dictându-și viața, conștient sau nu, prin intermediul cifrei trei.
Una dintre părțile cele mai sensibile și emoționale care mi-a rămas întipărită în minte și suflet, din spectacol, este aceasta: La etajul patru stătea bărbatul vegetal, pentru care ea avea o admirație deosebită. Într-o zi, bărbatul vegetal stătea pe bancă în fața blocului, când ea venea spre casă cu fiul ei care ținea în mână o crenguță plină de muguri și bărbatul vegetal a intrat în vorbă cu ei și l-a întrebat pe Mihail ce vrea să facă cu crenguța. Băiețelul i-a spus că o aruncă, dar acesta i-a sugerat să o pună în apă, mugurii vor plesni și crenguța va face frunze. Mihail, curios, a întrebat: ”daca a murit, de ce mai face frunze?”. Bărbatul vegetal a răspuns: ”dar ea nu știe că a murit și dacă nu știe poate va înfrunzi și, dacă va infrunzi, în anumite condiții favorabile, poate că mai poate fi salvată”. Toate acestea au fost suse în timp ce bărbatul vegetal vopsea o pereche de pantofi vechi și rupți iar Mihail l-a întrebat instinctiv ”de ce?”. Bărbatul vegetal a răspuns: “este o piele bună, merită să fie salvată”. ”Chiar dacă este moartă?”, a venit din nou o întrebare. ”Mai ales pentru că este moartă, în felul acesta nu risc să o stric mai tare”, a răspuns bărbatul.
Toți o vedeau, toți asistau la ce i se întâmplă, dar nimeni nu o ajuta. Totul se mișca într-o ceață de impresii și emoții, dar care pe ea o lăsau fără viață.
“Tiadora” este și in zilele noastre, aceste experiențe și sentimente sunt trăite, din păcate, de multe femei pentru care finalul fericit corespunde cu finalul spectacolului. Nu știu dacă este cea mai bună soluție, dar știu că pentru ea, protagonista din “Tiadora”, a fost scăparea de la viață ei dezolantă, în căutarea liniștii sufletești, dar nu acesta ar trebui să fie mereu finalul. Uneori, trebuie să te uiți și sub stânca solidă pe care te-ai așezat, să vezi dacă nu cumva e plină de mucegai.
Patricia Unguru, clasa a X-a, elevă la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto credit: Chromatique. Sursa: Teatrul Municipal ”Bacovia”
„Tiadora”
Stagiunea 2020-2021
„Tiadora”
după Maria Manolescu Borșa
Distribuția:
Eliza Noemi Judeu
Vlad Nicolici & Giuseppe Torboli – Construcții sonore live
Regia artistică: Sorin Militaru
Scenografia: Horațiu Mihaiu
Film animație: Bogdan Mihăilescu
Video concept: Ovidiu Ungureanu
Outfit Eliza Noemi Judeu by Corina Goranda
Regia tehnică: Nicu Pașcu
Sonorizare: Cristi Jugaru
Lumini: Daniel Bibire
Video proiecție: Liviu Maftei
Șef producție: Bogdan Vîrgolici
Sponsor: Hostel Holland
Comments are closed.