Văd când vreau, când cred, când simt. Așa procedam majoritatea dintre noi, dar cu toții percepem diferit ceea ce vedem, deoarece simțurile noastre sunt diferite. Eu văd foarte multe lucruri, însă de multe ori nu le dau importanță. Văd soarele doar când e frumos afară și când îmi încălzește pielea, văd cerul doar când e senin și îmi zâmbește, văd natura din jur doar când ies la iarbă verde și îmi colorează privirea. Însă zile întregi nu le observ, ca și cum nu ar exista, chiar dacă fără ele nu am exista noi.
Astfel îmi dau seama că vedem lucrurile din jurul nostru doar la nevoie, întâmplător sau fără voia noastră, însă surprindem cu ușurință lucrurile urâte, triste care ne induc într-o stare de melancolie și trăim cu ea fără să realizăm. Încerc să depășesc această stare clătindu-mi ochii în sufletele oamenilor, în privirile lor. Pot spune că mă fascinează să cunosc oamenii nu doar ca niște ființe, ci ca prieteni. Așa văd eu diferit.
Accept să-i văd că pe niște prieteni doar când au ceva cu ce să mă impresioneze, doar când din ei reiese partea lor bună și caldă și doar când partea lor originală îmi stârnește o curiozitate imensă.
Da, poți vedea oricând, nu numai când interesul te impinge, grijile sau nevoia de a satisface pe altcineva. Poți vedea pentru tine: lumea ca pe o floare pe care ți-o colorezi singur, familia ca un altar de iubire, prietenii ca pe un stâlp de incredere, iar restul oamenilor ca pe niște persoane bune.
Până și lucrurile materiale le poți vedea altfel, nu doar ca pe niște simple obiecte fără de care nu te poți descurca. Încearcă să le dai viață, să nu le strici, să nu le irosești, pentru ca și noi, oamenii, putem fi comparați cu acestea și să devenim la fel.
Consider că ne putem folosi ochii pentru a vedea și când cerul e înnorat, când prietena\prietenul nu îți zâmbește, când viața nu e roz, ne putem forma pentru a schimba, a reface ceea ce noi am stricat și să lăsăm în urmă fraza din mintea noastra ‘’Văd doar când… vreau, am chef sau mi se impune’’.
Ioana Negrea, clasa a IX-a, membră a grupei True Press a Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Be First to Comment