Ce să se întâmple cu noi?… Trăim… Respirăm… Încercăm să ne descoperim și să luam mici decizii care să ne facă ziua mai bună… Uităm să ne bucurăm din lucruri mici (câteodată și din cele mari)… Iubim și trăim cu familia noastră dragă, care ne-a adus pe lume… Ne croim viața din ceea ce ne dorim… Creăm lucruri noi pentru a crea lucruri mari… Călătorim prin țară, în noi locuri și descoperim noi tradiții și mistere… Ce-ar fi ca războiul de care vorbește toată lumea să pornească chiar astăzi, de Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului?… Murim că nu avem net… Suntem bulverați și atacați continuu de către Omicron și stăm cu sufletul la gură în privința presiunii puse de Rusia pe Ucraina…
…Cred că în mare parte ideea e că trebuie să ne adaptăm și să rămânem pozitivi. Și că noi, copiii, îndeplinim asta cu ușurință, față de adulți, care se afundă în griji, și uită chiar să și zâmbească…
Un text experiment, scris, în grup, în cadrul unei ore de curs de la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, de Andy Moisă (clasa a III-a), Ștefania Maftei (clasa a VI-a), Alexia Terinte (clasa a VI-a), Patricia Unguru (clasa a XII-a), Matei Tănase, Vlad Gumeniuc (clasa a IV-a), Paul Șolot (clasa a V-a) și Andrei Piștea (clasa a VI-a). Ordinea ideilor nu este întotdeauna aceeași cu ordinea numelor autorilor. . Continuă tu…
Comments are closed.