De fiecare dată când vin pe drumul dinspre Palatul Copiilor spre casă trec pe lângă o clădire veche, lăsată în paragină. Are o arhitectură interesantă, care ar fi și mai frumoasă dacă ar fi renovată, așa cum se face în străinătate cu astfel de imobile. Acolo, oamenii renovează, modernizează, înfrumusețează și transformă acele construcții deosebite, care probabil au și valoare imensă, poate chiar au legături cu istoria, deci sunt importante și pot fi transformate în muzee sau poate pur și simplu au o valoare sentimentală pentru cineva. Oricum, poate orice are un rol. Clădirile vechi sunt transformate în magazine, librării, săli de expoziții. Dar ce e de apreciat, dacă intri într-o astfel de clădire vei vedea că sunt moderne, au aparatură de ultimă generație, însă arhitectura este păstrată.
Ar mai fi un lucru destul de important, pe care aș vrea să-l semnalez. Imediat după această clădire este o parcare în care intră și din care ies foarte mulți câini maidanezi. După câte știu eu a fost dat un ordin ca toți câinii maidanezi să fie ținuți în adăposturi.
Dar aș vrea să revin la subiectul meu, pentru că amintirile și istoria sunt mult mai importante decât nişte ordine politice nerespectate. La ele o să revenim altădată. Acum o să mai spun un singur lucru, ca să vă dau puţin de gândit: Dacă nu încercăm noi să ne salvăm trecutul, amintirile şi istoria, cine o va face? Sunt sigură că nu câinii!
Gheorghiţă Andreea, elevă în clasa a VI-a, membră True Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău
Be First to Comment