Odată, toamna, o castană a căzut pe beton iar coaja ei s-a separat de miez. Așa s-a întâmplat și cu cealaltă castană de pe cealaltă creangă. Erau două fete. Ele două au tot vorbit dar, într-o zi, s-au plictisit sa vorbească despre aceleași lucruri, pentru ca ele stăteau în același loc. Nu au mai vorbit două-trei zile. Se simțeau singure, dar au continuat să nu rostească niciun cuvânt.
Într-o zi, veni un copil pe lângă copacul care a dat naștere celor două castane. Și a luat-o pe una dintre ele. Atunci, castana care nu a fost luată de către copil a rămas singură, și a conștientizat cât de importantă era prietena ei.
Text&imagine: Ioana Ținteanu, elevă, în clasa a IV-a, la Școala ”Al.I.Cuza” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Comments are closed.