Sunt copil și ca orice copil m-am născut într-un oraș. Orașul meu natal se numește Bacău. Acest oraș, din punctul meu de vedere, nu este unul deosebit, dar nu mi-e rușine sa spun că aici m-am născut si tot aici locuiesc.
Sunt puțin dezamăgita ca nu-mi oferă tot ce mi-aș dori eu: o pistă de biciclete, in primul rând, și locurile de joacă pentru copii, pentru că sunt un copil si ca orice copil îmi place să mă joc, să alerg, să mă mișc. Nu înțeleg de ce atunci când se strică un leagăn sau un topogan nu se înlocuiesc. Cred că nu-i pasă nimanui. Tot la fel ma gândesc la oamenii si copiii care le folosesc și nu au grijă de ele. De ce?
La fel nu înțeleg de ce e plin orașul de blocuri in construcții care nu se mai termină. Și de ce uneori nu am apă la robinet, iar mama supărată trebuie sa facă provizii. Mi-a explicat tot ea că s-au stricat țevile de apă potabilă. Atunci când mergem cu mașina, îl văd pe tata furios din cauza gropilor.
Parcă toată lumea e suparată că traiește în Bacău și atunci mă gândesc la lucrurile frumoase din acest oraș: centrul orașului, unde mă duc să mă recreez, Parcul Cancicov, unde sunt mereu activități frumoase și unde pot să mă plimb. Mă gândesc la cartierul meu foarte liniștit si unde mă simt în siguranță, pentru că blocurile au de jur împrejur grădini unde mă pot juca cu prietenii mei, fără să-mi fie frică de mașinile care trec pe stradă. Niciun copil nu are grijă că o să-i sară mingea în stradă. Din păcate nu e așa peste tot și nu toți copiii au norocul meu.
Pentru că sunt copil am o perspectivă diferită de cea a adulților. Asta mă face uneori să mă gândesc: oare cum va fi Bacăul când voi fi mare?
Diana Cucu, clasa a IV-a, 9 ani, elevă a Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Be First to Comment