Cred că moțivația în prima parte a vieții este una extrinsecă. Provine din exterior. Mereu tu, copil fiind, va trebui să faci lucrurile potrivite. Să faci așa cum spun mama și doamna învățătoare că-i bine: trebuie să iei note bune la școală că altfel te faci de râs în faţa colegilor; să faci curat în cameră că vine x-ulescu și tu trebuie să arăți că ești un copil ordonat, să-ți faci tema ca să arăți responsabilitate; să joci bine tenis, dacă vrei să ne faci mândri, și multe altele.
Recunosc, am fost un astfel de copil – motivat extrinsec. Fiecare frază trebuia precedată și de o explicație. Acel celebru “deoarece”. Iar eu eram încăpățânată, nu voiam să le fac. Dar le făceam. Cred că la bază, pe lângă altele, ar fi fost două motive: nu-mi plăcea să mi se spună ce să fac; nu-mi plăcea să mi se spună când să fac. Consideram că toate trebuie făcute la timpul lor. Și acum o mai fac. Dar motivația a devenit între timp intrinsecă, mai degrabă. În perioada copilăriei nu am făcut mai nimic din motivație interioară. Toate lucrurile le făceam că asta trebuia să fac, că așa era bine pentru toată lumea. Cu siguranță și voi ați simțit aceste lucruri, cum cineva vă împinge mereu de la spate să faceți lucruri care nu vă plac, pe care nu le doriți.
Dar a trecut timpul și părinții mei și-au dat seama că nu e bine să spună copilului atât de mult ce să facă. Au înțeles că unele lucruri nu sunt pentru mine, că nu am talent la un anume sport sau că îmi place să fac lucrurile în alt ritm. Și mi s-a dat libertate. Dar mi s-a dat o libertate ghidată. Adică o libertate la care și ei au putut lua parte. Mi-au prezentat de-alungul timpului un studiu cauză-efect. Mi-au pus oportunități pe masă. Le-am studiat, explicat și calculat împreună. Și am luat decizii. Decizii privind în totalitate dorințele mele, plăcerile mele, abilitățile mele. Și le-am pus în practică. După care am trans concluzia – efectul.
Așa am ajuns să am o relație puternic strânsă cu părinții mei: ne-am ascultat reciproc, ne-am înțeles, ne-am sfătuit. Mi-au dat libertatea de a alege. Mi-au dat libertatea de a crea. Mi-au dat libertatea de a mă dezvolta. M-au urmărit în mersul lucrurilor, dar m-au și tras înainte de a cădea în prăpastie. Au fost dintotdeauna un “partener bun de afaceri”. Ne-am consultat și am decis în binele viitorului.
Și așa am ajuns să încep să lucrez la viitorul meu: prin motivație intrinsecă. Prin dorință. Prin pasiune. Am luat tot ce e mai bun din familie, voluntar – involuntar. Am învățat că trebuie să fac cel mai bine în domeniul în care sunt. Și, îndiferent de obstacol, să nu mă dau bătută niciodată. Să muncesc. Și să iubesc ceea ce muncesc. Să am succes.
Mi-am dat seama că nimic nu este imposibil în viața asta. Lucrurile ni se par atât de complicate, atât de greu de obținut, când de fapt ele sunt hilar de simple. Mi-am dat seama că dacă îți pui în cap să faci ceva, îți dorești nespus de mult acel lucru și muncești pentru el, e imposibil să nu se îndeplinească. Pentru că totul ține de tine -ține de puterea ta de a face lucrurile să se întâmple.
Dacă ai un vis, nu intra în reverie! Nu-l visa! Trăiește-l! Muncește pentru acel vis! Totul depinde de tine. Dacă ești pasionat de un anumit domeniu, interesează-te de acel domeniu. Fă practică în acel domeniu. Stai pe lângă un maestru să te învețe. Dacă ești pasionat de mai multe, înteresează-te de mai multe. Fă practici, fă voluntariat, implică-te în debate-uri, asociații, organizații. Fă tot ce știi că poți face cât ești tânăr. Nu pierde nicio secundă care știi că-i valoroasă pentru tine, pentru viitorul tău. Investește în tine, în puterea ta și în ideile tale.
Luptă-te! Luptă-te ca să obții ce dorești. Niciodată să nu te lași dacă știi că poți. Ambiționează-te! Învață! Învață din greșeli. Dorește-ți să greșești. Mulțumește-te cu necazuri. Pentru că tot ce ți se întâmplă, tot ce faci, sunt experiențe din care înveți și care te dezvoltă. Înghite și treci mai departe. Focusează-te pe viitor. Nu băga de seamă ce spun alții – nu-ți dau ei de mâncare, viitorul tău nu depinde de ei.
Fii bun, cinstit, serios și muncitor. Perseversează în tot ce faci. Dacă ai un moment de rătăcire, dacă ai un moment în care nu mai poți, du-te acasă, plângi și du-te și termină ce ai început. Iar cel mai important, fii entuziasmat! Pentru că tot ce se întâmplă la momentul acesta te pregătește pentru marele tău succes.
Sper că fiecare va găsi motivația interioară de a-și clădi cea mai frumoasă viață.
Foto credit: Ionuţ Unguru
Evelina Chirica (FOTO), 17 ani, elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, blogger, prezentatoare radio, intern Digi24 Oradea, Bihoreanul, Deșteptarea
Be First to Comment