Experiența mea a început pe 4 ianurie 2014, când, emoționată, am plecat spre aeroport. Era primul meu zbor cu avionul, ceea ce dădea momentului o importanță și mai mare. Reîntâlnirea cu Florence, belgianca alături de care mi-am petrecut primul semestru, în Bacău, în cadrul programului de mobilități individuale Comenius, a fost plăcută. Urma să îi cunosc acum familia cu care aveam să-mi petrec următoarele trei luni și care avea să devină o parte din sufletul meu. Momentele frumoase și unice au început încă din primele zile, când am ieșit să descopăr orășelul în care stăteam, Fosses-la-Ville, dar și când am pășit entuziasmată pe poarta școlii în care aveam să studiez și în care m-am rătăcit de câteva ori. Seminaire de Floreffe, fostă mănăstire, este școala în care am cunoscut colegi și profesori minunați. Toată lumea ne-a primit cu brațele deschise pe mine și pe colega mea, Andreea.
Sistemul de învățământ a fost unul dintre lucrurile care mi-au plăcut încă de la început. Întotdeauna, când priveam filme la televizor, am fost curioasă să văd cum este tehnica aceasta, de schimbare a clasei la fiecare oră. Astfel, la fiecare nou curs am avut alți colegi și o altă sală de clasă, ceea ce mi-a dat oportunitatea să cunosc mai bine școala, dar și alți elevi, cu care am format niște legături foarte strânse.
Duminica era ziua rezervată familiei, așa că încă din primul week-end am început să descopăr Belgia. Primul oraș pe care l-am vizitat a fost Dinant, orașul unde s-a născut inventatorul saxofonului. Acolo am mai vizitat și Citadelle de Dinant. Călătoria a continuat la Maredsous, iar în cele trei luni am văzut și Bruxelles, Namur, Marea Nord, Brugge și multe alte locuri din împrejurimi.
Un alt aspect care mi-a plăcut foarte mult a fost să văd că locuitorii orașului erau foarte apropiați. La multele petreceri care se făceau cu diferite ocazii, oamenii se puteau întâlni și stăteau o seară relaxantă alături de ceilalți prieteni.
Cel mai important festival la care am participat și eu a fost Carnavalul. Încă de când am văzut prima dată poze și am auzit despre ce este vorba mi-am propus să mă implic. Fiecare persoană din acel oraș s-a costumat în diferite personaje de carnaval, care aveau și o anumită poveste, și am dansat o zi întreagă pe străzile orașului, unde s-au adunat oameni din diferite zone ale țării.
Cea mai mare surpiză de care am avut parte în Belgia a fost și aceea care mi-a îngreunat plecarea: surpriza făcută de colegii de clasă și petrecerea surpiză organizată de familie. Am primit multe cadouri, dar cele mai însemnat dar este amintirea acestor momente de neuitat.
Acum în Belgia se află a doua mea familie, pe care o aștept cu brațele deschise în România în această vară. A fost cea mai frumoasă experiență din viața mea de licean și sunt foarte fericită și mândră că am reușit să fac parte din acest proiect. M-am întors acasă cu o altă mentalitate, mai bogată intelectual și cu mult mai mulți prieteni pe care sper să îi revăd cât mai curând.
Claudia Lupu, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri”, membră Teen Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău
Textul a fost publicat în primul număr al Revistei ”New Press” (iunie 2014), a Palatului Copiilor Bacău.
Be First to Comment