Press "Enter" to skip to content

DOSAR/ Un an de pandemie (1): ”Am pierdut două lucruri importante: încrederea în mine și libertatea”

În luna martie 2021 s-a împlinit un an de pandemie, pandemia de SARS-Cov-2. Ce impact a avut această experiență asupra oamenilor din diferite medii și generații? Cum li s-au schimbat viețile? Încercăm să conturăm portretul psihologic al unui oraș, reunind în dosarul ”Un an de pandemie” răspunsurile unor oameni din Bacău la următoarele întrebări, concepute de către elevi ai Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău:

1. Îți  mai este frică de pandemie? Motivează.

2. Care este diferența dintre starea ta de la începutul pandemiei și cea de acum?

3. Cum ți-a schimbat pandemia stilul de viață? Te-a influențat în bine sau în rău?
4. Ai pierdut ceva important odată cu venirea pandemiei?
5. Ce regreți cel mai mult că nu ai făcut atunci când nu a fost pandemie?

Seria de interviuri din acest dosar, primul, este realizată de către Daria Humă, elevă, în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială „Constantin Platon” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău. Numele minorilor intervievați nu au fost redate integral, pentru a le proteja identitatea.

Andrei, 8 ani:

”Pandemia mi-a schimbat viața în rău

  1. Nu, pentru că port mască și mă dezinfectez pe mâini.
  2. M-a luat prin surprindere când a apărut boala și îmi era frică de ce s-ar putea întâmpla.
  3. Pandemia mi-a schimbat viața în rău, pentru că anul acesta s-a făcut școală online și nu puteai să ieși în aer liber decât dacă aveai curte.
  4. Am pierdut două lucruri importante: încrederea în mine și libertatea.
  5. Îmi pare rău că nu m-am întâlnit mai des cu prietenii și că nu am apucat să călătoresc nicăieri cu avionul.

Alessya, 13 ani:

”Școala online nu m-a făcut decât să mă adâncesc și mai tare în tristețea mea”

  1. Nu, nu-mi mai e frică de pandemie deoarece deja m-am obișnuit cu situația, lumea nu mai e la fel de panicată ca la început și, deja, eu și familia mea am avut virusul și nu a fost așa de rău.
  2. La începutul pandemiei eram foarte speriată, mă întrebam când o să ne mai întoarcem la ce a fost înainte, sau daca va mai fi vreodată ca înainte. Nu ieșeam mai deloc din casă, in primele luni. Nu-mi mai e teamă, dar statul în casă mi-a intrat cumva in obicei, ies mult mai rar decât o făceam înainte. Acum sunt mai realistă știu că virusul nu va dispărea ca din senin, iar dispariția lui completă va fi cu siguranță un proces lung, de mai mulți ani.
  3. Consider că pandemia mi-a schimbat în rău stilul de viață, fiindcă ies mult mai rar din casă. Acest lucru m-a afectat negativ și psihic, văzând mai puțini oameni și stând atât de mult în interior aveam senzația că sunt prizonieră, iar școala online nu m-a făcut decât să mă adâncesc și mai tare în tristețea mea. Eu nu prea mai trăiam in prezent, mă gândeam doar la viitor când toate acestea aveau să se termine. Nu mă refer neapărat la virus, ci la aceasta neputință pe care o simțeam și la rutina plictisitoare de zi cu zi. De abia așteptam un viitor interesant in care să călătoresc, sa termin școala, să nu mă mai simt neputincioasă. Dar pandemia m-a învățat multe, mi-a arătat că viața nu e doar roz, e multicoloră. Orice se poate întâmpla oricând și e normal să trec și prin nuanțe mai întunecate, și mai luminoase.
  4. Cred că da, am pierdut senzația aceea de libertate. Nu am mai putut călători, nu am mai putut ieși afară atât de des, în casă mă simțeam ca închisă într-o cușcă, și nu puteam face nimic ca să schimb asta. Acum, că restricțiile s-au mai îmblânzit, și pot sa ies afară când vreau, sentimentul acela a dispărut, dar la început chiar a fost copleșitor și trist.
  5. Înainte de pandemie, o rudă ce trăiește în altă țară m-a invitat acolo să stau la ea o lună, dar nu m-am mai putut duce din cauza restricțiilor. Deci aș putea spune că cel mai mult regret este că am ratat această experiență, prima dată când puteam să plec în altă țară, pentru atât de mult timp, și fără părinții mei.

Lucian Humă, 43 de ani, asistent medical:

”Îmi este frică de urmările sociale și economice,

pe care le generează această pandemie”

  1. Nu îmi este frică de pandemia în sine, ci îmi este frică de urmările sociale și economice pe care le generează această pandemie.
  2. Diferența este că în trecut aveam mai multă libertate de mișcare, eram mai dispuși în a crea relații sociale.
  3. Cred că pandemia m-a făcut să fiu mai atent la starea mea de sănătate, precum și la a celor din jur.
  4. Nu cred ca am pierdut ceva, cred că am devenit puțin mai responsabil și mai precaut.
  5. Nu regret nimic legat de ceea ce am făcut în trecut, e bine să ne îndreptăm atenția spre prezent și viitor.

Ilustrator: Jasjyot Singh Hans

Sursa: The New Yorker

Comments are closed.