În luna martie 2021 s-a împlinit un an de pandemie, pandemia de SARS-Cov-2. Ce impact a avut această experiență asupra oamenilor din diferite medii și generații? Cum li s-au schimbat viețile? Încercăm să conturăm portretul psihologic al unui oraș, reunind în dosarul ”Un an de pandemie” răspunsurile unor oameni din Bacău la următoarele întrebări, concepute de către elevi ai Cercului de jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău:
1. Îți mai este frică de pandemie? Motivează.
2. Care este diferența dintre starea ta de la începutul pandemiei și cea de acum?
3. Cum ți-a schimbat pandemia stilul de viață? Te-a influențat în bine sau în rău?
4. Ai pierdut ceva important odată cu venirea pandemiei?
5. Ce regreți cel mai mult că nu ai făcut atunci când nu a fost pandemie?
Interviurile din acest dosar au fost realizate de către Anisia Maria MARDALE, elevă, în clasa a VI-a, la Școala Gimnazială ”Alexandru Ioan Cuza” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău. Am respectat, acolo unde numele nu sunt redate integral, dorința persoanelor intervievate de a le proteja identitatea.
Evelina, 12 ani, elevă: ”Stilul meu de viață s-a schimbat foarte mult”
- Da, încă îmi mai este frică de pandemie, deoarece sunt conștientă că virusul există în preajma noastră și se poate transmite foarte ușor, și aș prefera să rămân sănătoasă, desigur.
- Starea mea de acum, în comparație cu cea din trecut, este una diferită. La începutul pandemiei nu eram foarte speriată, deoarece nu știam ce inseamnă o pandemie și ce urmări poate avea un asemenea virus, dar acum sunt conștientă și respect regulile în totalitate.
- Stilul meu de viață s-a schimbat foarte mult. Spre exemplu, înainte să aflăm de Coronavirus puteam să ne îmbrățișăm cu oricine fără probleme, în schimb acum nu mai putem face acest lucru, și multe altele asemănătoare, din cauza regulilor contra răspândirii virusului.
- Nu, din fericire nu am pierdut nimic important odată cu sosirea pandemiei, și sunt recunoscătoare pentru asta.
- Nu am regrete cu privire la nimic. Consider că pandemia a venit cu noi experiențe și că am numai de învățat din asta.
Alexandru, 40 de ani, Product Manager:
”Psihologic, ajungem să ne adaptăm la noua realitate”
- Legat de frica de pandemie, la început mi-a fost frică pentru că nu am mai trăit așa ceva, însă acum îmi este mai mult frică de faptul că va dura prea mult. Cred că trebuie să ne obișnuim cu această nouă realitate, probabil vom mai trece în viața noastră prin câteva pandemii. Totuși am ajuns să conștientizăm puterea negativă pe care o are asupra noastră un pericol nevăzut, să fim mai conștienți că viața și sănătatea nu este un dat, ci că trebuie să le apreciem și mai ales să le protejăm. Dar îmi este frică să mă îmbolnăvesc, pentru că nu sunt sigur că boala nu mă va afecta prea tare, și pentru asta aleg sa fiu foarte atent cu sănătatea și protecția mea.
- Acum nu mai sunt nepregătit și înfricoșat ca atunci, când totul a început. Psihologic, ajungem să ne adaptăm la noua realitate și, mai ales, tindem să uităm cum a fost, așadar frica va fi înlocuită cu normalul, dar trebuie să mai treacă un pic de timp. Și mai ales să învățăm să avem grijă de sănătatea noastră.
- Stilul de viață a avut de suferit, nu mai fac ce făceam înainte sau fac lucrurile diferit. Totuși a adus și alte oportunități: să stai mai mult cu ai tăi, familia, să gătești mai mult în casă, să descoperi noi modalități de petrecere a timpului liber sau a timpului destinat muncii, etc. Nu pot spune că s-a schimbat în bine sau în rău; s-a schimbat și atât!
- În afara vieții, sănătății și celor dragi, parcă nimic nu este important. În această notă, nu am pierdut ceva important. Restul bucuriilor material, să zicem, cum ar fi mersul la restaurante sau cinematografe și concerte, călătoriile în străinătate, etc. Mi-au lipsit în această perioadă, dar le-am înlocuit cu altceva, am descoperit noi lucruri importante de făcut!
- Nu regret ceva ce nu am făcut, nici nu m-am uitat înapoi, încerc să văd dacă e ceva ce pot face de acum înainte, poate lucruri pe care le-am făcut sau care abia prezintă interes. Viața e azi, și de acum înainte, și sunt o mulțime de lucruri de făcut.
Simona Stoica, 40 ani, profesoară la Helen Doron English Bacău:
”Am fost ingrijorată pentru cei dragi”
- Nu pot spune ca mi-a fost frică de pandemie. Am fost ingrijorată pentru cei dragi, mai în vârstă, dar nu și pentru mine. Este trist să vezi că sunt oameni care pierd lupta cu acest virus și este normal să îți faci griji pentru cei apropiați.
- Când a apărut virusul, nu știam exact cum vor evolua lucrurile și nici cât va dura. Situațiile dramatice din alte țări și modul în care presa a prezentat această pandemie ne-au bulversat la început. Acum cred că, într-un fel, ne-am obișnuit să conviețuim cu virusul și încercăm să îl ignorăm și să mergem mai departe cu speranța că vom trece cu bine prin această încercare.
- De când a apărut pandemia socializăm mai puțin cu prietenii, însă petrecem mai mult timp cu familia, ceea ce nu este rău. Am fost în concedii și am încercat să păstrăm căt mai mult din “normalitatea” de acum un an, bineînțeles cu respectarea măsurilor de prevenire a răspândirii virusului. Noi, oamenii, ne adaptăm destul de ușor, așa că, atâta timp cât suntem sănătoși, ne continuăm drumul prin viață.
- Din fericire, nu, nu am pierdut nimic important. Sper ca lucrurile să rămână la fel din acest punct de vedere.
- Nu am regrete. Tot timpul am încercat să găsesc un echilibru și să fac lucrurile în așa fel încât mai târziu să nu regret că nu am făcut ceea ce ar fi trebuit sau aș fi putut face la un moment dat.
Sursa foto: https://www.mdanderson.org/
Comments are closed.