DOSAR/ Un an de pandemie (4): ”Această pandemie mi-a luat bunicul”

În luna martie 2021 s-a împlinit un an de pandemie, pandemia de SARS-Cov-2. Ce impact a avut această experiență asupra oamenilor din diferite medii și generații? Cum li s-au schimbat viețile? Încercăm să conturăm portretul psihologic al unui oraș, reunind în dosarul ”Un an de pandemie” răspunsurile unor oameni din Bacău la următoarele întrebări, concepute de către elevi ai Cercului de jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău:

1. Care este diferența dintre starea dumneavoastră de la începutul pandemiei și cea de acum?

2. Cum v-a schimbat pandemia stilul de viață? V-a influențat în bine sau în rău?

3. Ați pierdut ceva important odată cu venirea pandemiei?

4. Ce ați învățat în acest an de pandemie?  

Erica Vența, 13 de ani, elevă:

”Putem să ne distrăm, putem comunica și putem fi fericiți”

1. M-am obișnuit cu purtatul măștii, păstrarea distanței sociale, dar și să am o igienă mai atentă a mâinilor mele.
2. Pe mine m-a influențat în bine, deoarece sunt mai atentă la igiena pe care o am.
3. Această pandemie mi-a luat bunicul, una dintre persoanele dragi mie.
4. Am învățat că până și online putem să ne distrăm, putem comunica și putem fi fericiți alături de cei dragi nouă.

Mădălina Ștefania Pîrvan, 30 de ani, inginer chimist:

”Pot spune că pandemia pe mine m-a provocat să mă dezvolt”

1. Starea mea de acum este mult mai bună, mai optimistă, mai plină de viață, deoarece aleg să găsesc în orice situație și beneficiile acelei provocări. Sunt și tristă, totodată, pentru că în anul ce a trecut nu mi-am putut vedea tatăl, care lucrează în altă țară, dar ne consolăm cu internetul ce a început să ocupe un loc destul de prioritar în viețile noastre.
2. Pot spune că pandemia pe mine m-a provocat să mă dezvolt, să mai am și un nou job în network marketing, pe lângă cel de inginer chimist. A fost o perioadă în care am avut și un al treilea job pentru a reuși să mă redresez financiar și la a avea același venit ca înainte de venirea pandemiei. Eu cred că m-a influențat în bine, întrucât am cunoscut persoane minunate, am început să fac dezvoltare personală, lucru care m-a schimbat în bine, întrucât am reușit să mai neutralizez din timiditate, am învățat multe lucruri noi, am văzut cine sunt prietenii adevărați care sunt alături de tine indiferent de situație.
3. Singurul lucru pierdut este faptul că nu mai putem vedea zâmbetele de pe chipurile persoanelor cu care socializăm, am pierdut libertatea de a putea respira fără mască și am mai pierdut îmbrățișările celor dragi care se tem de Covid, mersul la teatre, întrucât s-a hotărât că la nivel cultural se contagiază lumea, și nu de cultură, ci de virus.
4. Am învățat să iubesc mai mult, să prețuiesc persoanele de lângă mine și să accept lumea, situațiile care apar așa cum sunt, cu avantaje și dezavantaje. Am mai învățat să mănânc mai sănătos, lucru care m-a determinat să mă „împrietenesc” cu bătrânelele de la piață, care știu ce vreau de cum mă văd. Am mai învățat și ce este iubirea necondiționată datorită pisicuței ce ne-a ales să îi fim familie, să fiu mai optimistă și că, indiferent de situație, putem mai mult, totul constă doar în a lua orice situație vine ca pe o provocare, și ar mai fi să le spunem mereu celor dragi cât de mult îi iubim înainte de a fi prea târziu. Eu consider că pentru mine 2020 a fost anul cel mai benefic, întrucât mi-a dat voie să mă provoc și să mă descopăr, să cresc; nu aș fi avut poate prilejul de a lua contact cu atâtea persoane și nu mi-aș fi făcut atâția prieteni. Categoric m-a învățat să fiu mai optimistă și să echilibrez situațiile.

Liliana Naconecini, 54 de ani, profesoară:

”Mi-am pierdut zâmbetul, dar câteodată îl regăsesc”

1. Sunt un pic mai tristă, pentru că nu îmi pot vedea rudele care locuiesc în altă țară.
2. În rău, deoarece sunt mai sedentară, nu mai relaționez cu elevii mei așa cum obișnuiam, nu mai pot călători unde doresc.
3. Da! Mi-am pierdut zâmbetul, dar câteodata îl regăsesc.
4. Am ,,învățat” să sper că va fi bine (până acum un an trăiam cu certitudinea că așa va fi).