Să vorbim puțin despre poezie… Cam așa a început discuția cu doamna Florentina Stanciu, ”superprofa” noastră de franceză de la Colegiul Național ”Ferdinand I”, o persoană care la prima vedere poate aduce oricui câte un zâmbet. Natura sa poetică, ludică, nu doar profesorală, a creat o legătură deosebită cu elevii săi, care o numesc, afectiv, în timpul din afara orelor, ”mama” și ”superprofa”.
Când nu e înconjurată de elevi și de cărți, scrie poezii. De fapt, poetă nu e doar în timpul liber ci mai tot timpul, așa cum spune chiar ea.
”Sunt binecuvântată să simt poezie în orice moment al vieții și prefer să descopăr la orele mele de limba franceză elevi talentați, iar la întâlnirile literare tineri cu aplicație spre studiul limbii franceze“.
Pasionată fiind de tot ceea ce o înconjoară, doamna Florentina Stanciu vede totul ca pe o poezie și când o asculți vorbind este foarte ușor să crezi la fel.
”Am un astfel de talent că nu pot deosebi lumea reală de lumea poeziei, pentru că într-o zi cu soare încape atâta imaginație…! “.
Așa că a ales liricul, și nu epicul, deși știe că ”e mai greu să scrii un poem decât o pagină pentru un eseu“. Nu pare sa regrete însă nicio alegere pe care a făcut-o și acest lucru a condus-o către succes. A participat de-a lungul timpului la numeroase cenacluri literare printre care și Avangarda XXII sau cenaclul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău. Tot aici a observat și că “puțini tineri au avut curajul să mai scrie, dupa ce au văzut cât de greu este să scrii… ”.
Din tinerețe a citit și a fost inspirată de personalități ale literaturii române precum Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu, Mircea Dinescu și din când în când se întoarce la ei pentru a-i ”redescoperi” prin lectură. Cu toate că are o afinitate pentru marii scriitori, este încântată atunci când descoperă poeți care debutează și care o “uimesc cu prospețimea imaginilor poetice“ din versurile lor.
Nu are o definiție certă pentru ceea ce reprezintă poezia în lumea sa, dar are un citat din Holderlin care se apropie de ceea ce gândește:
“Poezia este ceea ce rămâne pe obrazul unui copil după ce i s-au uscat lacrimile!“.
Spre finalul discuției noastre, nu a uitat că înainte de toate este profesoară și a oferit un mic sfat celor care își aleg o astfel de pasiune:
“Pentru cei care își doresc să scrie, întâi și întâi să citească, să aibă o cultură poetică solidă, apoi să participe la întâlniri literare și să-și găsească un mentor care să le îndrume talentul, sa aibă spirit autocritic, și să-și caute un stil propriu, cât mai original.”
Mihaela Stanciu, elevă în clasa a x-a la Colegiul Național ”Ferdinnd I”, membră Teen Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău
Textul a fost publicat în primul număr al Revistei ”New Press” (iunie 2014), a Palatului Copiilor Bacău.
Be First to Comment