Vântul și-a făcut iar simțită prezența printre copaci și prin natura ce-l adăpostește pe împăratul înălțat spre cer: turnul de apă. Mereu înalt, vrednic și semeț. Vrea să impresioneze, să iasă în evidență prin simpla sa prezență. Iar copacii se supun voinței sale și se înclină lăsându-l liber de a fi îmbrățișat cu privirea de departe. Toată lumea îl admiră, și el ce face? Nimic. Stă acolo neclintit de ani de zile privind lumea de sus. Sunt sigură că lumea e mai frumoasă acolo sus, unde poți călăuzi cu văzul și cu gândul foarte departe. Turnul este înzestrat cu un mare noroc. Este în stare să prevestească până și șansele de ploaie. Din când în când, mai este acompaniat de câte o pasăre ce rătăcește prin împrejurimea aceea, oprindu-se ori pentru puțină odihnă, ori pentru a vedea și ea lumea de la altitudine.
Dar ușor, ușor timpul îmbătrânește și el și nu mai poate fi încetinit. Turnul este tot aici, în aceeași poziție, dar cu crăpături, cu o lume nouă în fața lui, mereu alta. Cei care aveau odată drum pe-acolo acum nu mai vin. Toată lumea l-a uitat, nimeni nu l-a mai admirat. Turnul are un singur ultim gând: dorește să afle cum este mai departe decât poate el privi, așa că ascultă aventurile micilor călători zburători. Acum că și-a îndeplinit cu totul scopul, este împăcat cu ideea de a fi îmbrățișat veșnic de natura crescută prea mult în jurul lui, poate să închidă ochii și să viseze pentru totdeauna.
Ștefana Victoria Nica, clasa a X-a, elevă la Colegiul Național ”Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Textul a fost realizat în urma atelierului de scriere creativă cu Dan Perșa și Ovidiu Ungureanu, organizat de Centrul de Cultură ”George Apostu”, în parteneriat cu Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, de Ziua Națională a Lecturii. Și este inspirat de o lucrare (FOTO) semnată de Ovidiu Ungureanu și inclusă în expoziția ”Castele și Palate”
Comments are closed.