Ce efecte a avut pandemia asupra psihicului uman? Cum îi afectează pe copii școala online? Care ar trebui să fie atitudinea noastră în această perioadă de pandemie, ca să ne păstrăm sănătatea mintală?
Aflați răspunsurile la aceste întrebări, citind interviul pe care ni l-a acordat psihoterapeuta Cristina Doroș, specializată în psihoterapie adleriană și acreditată, din anul 2014, Colegiul Psihologilor din România. Cristina Doroș este licenţiată în psihologie din anul 2010, când a absolvit Facultatea de Sociologie – Psihologie, secţia Psihologie, în cadrul Universităţii ”Spiru Haret” Bucureşti.
În prezent, își desfăşoară activitatea de psihoterapeut în cabinetul propriu, oferind servicii de terapie individuală, de grup, terapie de familie, de cuplu, și de dezvoltare personală pentru copii prin joc și art terapie.
”Această pandemie a adus în sufletul oamenilor nelinişte, teamă de necunoscut”
Teodora Nistor (elevă, clasa a IX-a): Cu ce categorii de vârstă vă ocupaţi şi care este specificul acestora la nivel psihologic?
Cristina Doroș, psihoterapeut: Lucrez cu copii, adolescenţi și cu adulţi, individual sau, atunci când situaţia o cere, cu toată familia. Cazuistica este diversificată, problemele cu care se prezintă în terapie fiind cele de relaționare deficitară (copil-copil, copil-părinte, copil-profesor, adult-adult), adhd, dificultaţi de învăţare, traume, fobii, atacuri de panică, depresie etc.
- Cum ați defini, ca psiholog, perioada prin care trecem?
Perioada prin care trecem este una fără precedent, anul 2020 aducând cu sine pandemia de coronavirus și, odată cu ea, izolarea și distanțarea globală. Această pandemie a adus în sufletul oamenilor nelinişte, teamă de necunoscut, frica pentru consecinţele propriei îmbolnăviri sau pentru sănătatea celor apropiaţi.
Toate acestea au adus consecinţe asupra stării subiective de bine, aparând anxietatea, tulburările de somn, atacurile de panică, episoadele depresive, acestea fiind tot mai frecvente, afectând atât persoanele care anterior nu manifestau simptome ale unor tulburări psihologice, cât si persoanele cu diagnostic psihiatric prezent.
Din punct de vedere psihologic, lucrurile sunt dificile, amprenta psihologică a pandemiei fiind mai gravă decât cea medicală. Dacă din punct de vedere medical ne îmbolnăvim și în două – trei săptămâni trece, din punct de vedere psihologic, al stresului, fricilor, tolerării incertitudinii zilei de mâine, al schimbării și adaptării la lucruri noi, al stigmatizării sociale a celor care se îmbolnăvesc de COVID (oamenii se feresc sau îi privesc ciudat pe cei care au fost bolnavi), ne afectează pe termen lung.
”Psihoterapia online este la fel de eficientă ca aceea de la cabinet”
- În ce mod v-a fost afectată munca de pandemia actuală?
Perioada pandemiei şi măsurile impuse (distanțarea fizică, auto-izolarea, carantinarea) a presupus schimbări şi adaptare pentru toată lumea. Şi pentru noi, psihologii, au fost necesare adaptări: şedintele de terapie le-am ţinut online si nu în cabinet. La început, clienţii au fost mai reticenţi, dar în timp au constatat că psihoterapia online este la fel de eficientă ca aceea de la cabinet și există şi anumite beneficii precum timpul câştigat în lipsa nevoii de deplasare, program flexibil, faptul că şedinţele se desfăşoară din confortul casei lor, unde se pot simţi în siguranță şi pot comunica fără frică.
”Restricţiile impuse de pandemie au avut efect de dezorientare, revoltă, depresie, nevroză”
- Ce impact credeţi că are pandemia asupra adolescenţilor? Dar asupra adulţilor?
Pandemia de Coronavirus poate fi extrem de stresantă, frica și anxietatea pot fi extrem de copleşitoare, atât în cazul adulţilor, cât şi al copiilor și adolescenţilor.
E greu să fii adolescent în orice context, iar pandemia de COVID-19 face şi mai dificilă această perioadă a vieţii. Adolescenţa este vârsta la care se creează propria identitate, e vârsta „fuga de acasă”, când adolescenţii au nevoie de cât mai mult timp liber alături de prieteni şi cât mai departe de părinţi. Vârsta de adolescenţă este una cu probleme în orice perioadă, doar că acum problemele s-au acutizat, pentru că adolescenţii nu prea mai au spaţiul lor intim, în mare parte au stat sub supravegherea părinţilor, ceea ce, de multe ori, a creat explozii emoţionale neplăcute. Cu şcoli închise şi evenimente anulate, adolescenţii ratează evenimentele de zi cu zi, discuţiile cu prietenii şi asta îi poate face să se simtă neliniștiți, anxioşi, furioşi, izolaţi, dezamăgiți. Este teribil de frustrant să ratezi evenimente cu prietenii, hobby-uri sau meciuri. Totuşi eu cred în creativitatea adolescenţilor şi în faptul că ei au găsit modalități de a ţine legătura unii cu alții, identificând canale de comunicare online, pentru a fi aproape emoţional, chiar și menţinând distanţarea socială.
Nici pentru adulţi lucrurile nu au stat diferit, restricţiile impuse de pandemie i-au ţinut pe oameni în case şi au avut efect de dezorientare, revoltă, depresie, nevroză. Oamenii şi-au pierdut slujbele sau au intrat în şomaj tehnic, au avut pierderi financiare. Frica de sărăcie a creat multe situaţii de disperare.
În primă fază, ştirile şi mass media au creat stări extreme de frică, anxietate, sindrom de stres postraumatic, şi pe un teren unde deja exista depresie, anxietate, a avut un impact psihologic mai mare. Apoi, văzând că nu se întâmplă mare lucru, a apărut incertitudinea: ”este sau nu real virusul?”.
La o parte a adulţilor, a apărut negarea şi furia datorată faptului că suntem obligaţi să stăm distanţaţi degeaba, a apărut ideea unei conspiraţii. Lumea adulţilor s-a împărţit în două: cei care cred că virusul există, şi care respectă măsurile impuse pentru protejare (purtarea măştii, spălatul pe mâini, distanţarea socială), şi cei care cred că virusul nu există, şi care nu respectă nicio măsură.
Unii adulţi au folosit restricţiile pentru a-şi petrece timpul împreună cu copiii si familia, s-au reapropiat şi s-au reconectat cu sine, alegând să fie învingători iar alţii au ales să se comporte ca nişte învinşi, manifestând frici şi fiind victimele a ceea ce li se întâmplă. Eu cred că apariţia virusului şi a distanţării sociale a avut și o parte bună, aceea de a ne opri din goana după bani, case, haine, maşini, funcţii şi a ne face să fim mai conştienţi şi mai atenţi la cei din jurul nostru şi a avut și o consecință benefică asupra mediului prin scăderea poluării.
”Copiii mici au nevoie de apropierea de educator, învăţător, de interacţiunea cu ceilalți”
- Credeţi că este benefică şcoala online pentru categoriile mici de vârstă? În ce mod?
Şi da şi nu, depinde din ce punct de vedere priveşti. Copii au nevoie de socializare, de învăţare prin joc şi distracţie. Au nevoie să fie împreună cu ceilalţi, aşa îşi crează abilităţile sociale. Doar că, în contextul actual, al pandemiei, şcoala online este benefică pentru categoriile mici de vârstă, deoarece îi protejează de boală în primul rând pe ei şi pe familiile lor. Pentru un copil mic este important să nu resimtă teama, frica sau panica. Pentru un copil mic e greu să înţeleagă lucruri precum: „de ce nu am voie să stau fără mască?”, ”de ce nu am voie să mă joc cu ceilalţi”, ”de ce trebuie să mă spăl atât de des pe mâini?”, ”de ce nu pot să-l îmbrăţişez pe Gigel?”, ”De ce nu pot lua un biscuit de la Elena?”.
Copiii mici au nevoie de apropierea de educator, învăţător, de interacţiunea cu ceilalți. Situaţia în care cadrul didactic poartă mască (când nu i se vede decât privirea, nu se vede dacă zâmbeşte şi este prietenos), și nu are voie să se apropie şi să interacţioneze cu copilul poate induce teama, frustrare. Şi mai cred că şcoala online pentru copiii mici mai are un beneficiu, apropierea şi colaborarea parintelui cu cadrul didactic, ceea ce nu poate fi decât în beneficiul copilului.
”Am clienţi care au apelat la psihoterapie din cauza pandemiei. Expunerea excesivă la informaţiile catastrofale a crescut alarmant stresul psihic”
- Aveţi clienţi care au apelat la dumneavoastră din cauza pandemiei? În ce mod au fost afectaţi?
Da, am clienţi care au apelat la psihoterapie din cauza pandemiei.
Pandemia a creat stări de frică, de anxietate, sindrom de stres postraumatic, iar pe un teren unde există deja un fond psihoemoional slăbit, cu anxietate şi depresie, a avut un impact psihologic mai mare. Expunerea excesivă la informaţiile catastrofale a crescut alarmant stresul psihic, inducând ideea de neputinţă.
Clienţii care au venit în terapie manifestau frici și îngrijorări privind propria sănătate şi a celor dragi, făceau atacuri de panică, aveau fobii, tulburări obsesiv compulsive, anxietate crescută referitoare la starea de incertitudine existentă, aveau dificultăţi de concentrare, insomnii.
”Oamenii au nevoie să conştientizeze că se poate reveni la o stare normală de funcţionare”
- Credeţi că după trecerea acestei pandemii, mai mulţi oameni vor avea nevoie de consiliere psihologică? (Vă rog să argumentaţi)
Nu știu dacă, cum şi când va trece această pandemie, ce se va mai întâmpla şi cum vor evolua lucrurile. Este clar că această pandemie ne-a schimbat perspectiva despre normalitate, că lucrurile nu vor mai putea fi la fel ca înainte de ea. Problemele de sănătate mintală au crescut în perioada acestei pandemii. Cred că oamenii au nevoie de consiliere psihologică şi acum şi vor avea şi în viitor. Stresul asociat acestei perioade perturbă funcţionarea noastră atât la nivel individual, cât şi social. Mecanismele de apărare ale unei persoane, modurile în care persoana era obişnuită să facă faţă dificultăţilor nu mai funcţionează, ceea ce duce la o degradare progresivă a funcţionării normale, a sănătății mentale şi la înrăutăţirea simptomelor psihiatrice. Oamenii au nevoie să conştientizeze că se poate reveni la o stare normală de funcţionare. Aceasta presupune conştientizarea acestor probleme şi înlocuirea acestor mecanisme cu metode adaptive de reglare (exerciţii de respiraţie, de relaxare a musculaturii, tehnici de meditaţie, de mindfulness).
- Credeţi că această pandemie ne face mai puţin umani? (Din ce cauză?)
Nu cred că această pandemie ne va face mai puţin umani. Nu cred că putem generaliza. Probabil unii vor fi mai puţini umani, ceilalţi nu. Cred că tendinţa va fi ca oamenii să se comporte pro-social în faţa unei epidemii, precum cea de coronavirus, atât timp cât simt că se pot baza pe guvernul ţării lor. Probleme ar putea apărea în cazul în care cererea pentru îngrijiri medicale, mâncare sau medicamente ar depăşi resursele. Dacă ne uităm în istorie, în Marea Britanie, în timpul celui de-al doilea război mondial oamenii s-au ajutat unii pe alţii, având grijă ca hrană să fie împărţită în mod egal.
”Pandemia de Covid-19 a schimbat stilul de viață a milioane de oameni, din toată lumea. Treptat, lumea va arăta altfel”
- Cum vedeţi societatea de după pandemie?
Cum va arăta societatea după pandemia de Coronavirus, nimeni nu știe cu exactitate, dar începe se contureze tabloul lumii de mâine.
Pandemia de Covid-19 a schimbat stilul de viață a milioane de oameni, din toată lumea. Oamenii s-au trezit că nu mai pot circula liber, fiind închiși în granițele țărilor lor, în orașele și în casele lor. Nu se mai organizează evenimente, restaurantele, barurile şi cluburile au pus lacăt la uși, universitățile și școlile și-au închis porțile.
Cel mai probabil sistemul medical peste tot în lume se va schimba, turismul și călătoriile vor încetini. Chiar și munca și ieșirile cu prietenii vor fi diferite, masca chirurgicală va deveni accesoriu obligatoriu.
Munca de la distanță și educația online au intrat în viața tuturor şi mulţi sunt cei care au înţeles că rezultate bune pot fi obţinute şi de la biroul de acasă, activitatea legislativă ar putea trece în format online, iar în condiţiile în care specialiştii cred că noul coronavirus nu va dispărea prea curând, se va dezvolta tele-medicina iar livrarea medicamentelor se va face online, deja existând un sistem de reţete online.
Pe fondul epidemiei, oamenii se vor obișnui să petreacă mai mult timp cu familia, în detrimentul ieșirilor în oraș.
Această pandemie reprezintă cea mai mare provocare pentru omenire, pusă în fața unei opțiuni între libertate, democraţie şi un control totalitar. Tehnologiile moderne vor permite ca oamenii să fie supravegheați 24 de ore din 24. Treptat, lumea va arăta altfel.
”Frica privită în faţă se poate transforma în curaj”
- Ce sfaturi aveţi pentru oameni în perioada pandemiei pentru a-şi păstra sănătatea mintală?
Indiferent de vârstă, atunci când simţim că problemele ne copleşesc din punct de vedere emoțional, este indicat să apelăm la ajutorul unui specialist pentru a găsi sprijinul de care avem nevoie pentru a ne continua viaţa frumos chiar şi în condiţiile impuse de pandemie.
Balzac spunea că ”moartea ne omoară o singură dată, fricile în fiecare zi”. Frica privită în faţă se poate transforma în curaj. Atitudinea noastră, modul în care ne raportăm la această pandemie, face diferenţa, nu ceea ce ni se întâmplă e important, ci modul în care răspundem la ceea ce ni se întâmplă.
Să înțelegem că distanţarea socială e necesară pentru a depăși această situaţie, dar totuşi apropierea emoțională există, vorbim pe telefon, vorbim, online, suntem împreună, fără bariere.
Să vedem aspectele pozitive ale situaţiei: ne-am oprit din alergătura zilnică, eram nişte roboţei, acum suntem eliberaţi de unele sarcini, petrecem mai mult timp cu noi înşine.
”Când accesăm informaţiile negative ne scade imunitatea”
Înainte de pandemie, oamenii alergau după haine, maşini, case, care acum nu mai au valoare. Să nu ne mai uităm la știri deoarece expunerea excesivă la informaţiile catastrofale, creşte stresul psihic alarmant, ne induc ideea de neputinţa, suntem victime. Când accesăm informaţiile negative ne scade imunitatea. Avem capacitatea să tolerăm incertitudinea cu care trăim. Da, nu mai putem face proiecte pe termen mediu şi lung, apar factori pe care nu îi putem controla dar putem să găsim resurse ca să ne adaptăm. Oamenii au fost disponibilizaţi, şi-au pierdut locul de muncă, însă oamenii au găsit timp să facă ceea ce le place, ce îi pasionează, să pună în practică tot ce nu aveau timp să facă înainte, să petreacă timp de calitate cu copii şi familiile lor.
Să ne păstrăm o atitudine de învingător, care nu depune armele, nu se resemnează, care dacă nu reuşeşte cu planul A, încearcă planul B, planul C, are determinarea şi încăpățânarea să facă mai departe, să găsească soluţii, are dorinţa de supravieţuire.
Atitudinea noastră e cea care face diferenţa – să nu ne lăsăm copleşiţi de emoţiile noastre, să le înțelegem, gestionăm, să păstrăm un tonus psihic neutru, fără furie, frustrare, tristeţe din cauză că viaţa e obstrucționată din multe puncte de vedere. Să ne dezvoltăm flexibilitatea şi capacitatea de adaptare.
Aşa cum spunea Viktor Frankl, ”Viaţa are un sens până la ultima suflare”. Avem capacitatea de a alege ce sens vrem să dăm vieţii noastre.
Interviu realizat de Teodora Nistor, elevă, în clasa a IX-a, la Colegiul Național ”Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Comments are closed.