Press "Enter" to skip to content

Interviu PROVOCARTE / Scriitoarea Mihaela Coșescu: ”Cărțile ajung să fie iubite de către copii prin momentele de conectare părinte -copil”

Mihaela Coșescu este o autoare de cărți pentru copii, cunoscută pentru promovarea lecturii și a creativității în educație. Cartea sa “Unde vrei să mergi?” explorează libertatea imaginației și descoperirea sinelui, iar în urma fragmentului lecturat pe scena ”Provocarte”, desfășurat ân Bacău, am avut plăcerea să îi adresez câteva întrebări legate de eveniment. În 2025,  Festivalul de lectură ”Provocarte”, ajuns la cea de-a V-a ediție, se va desfășura în perioada mai – iunie, la o dată exactă care urmează să fie stabilită.

Humă Daria: De ce ați ales să colaborați cu ”Provocarte” și de ce este un eveniment valoros pentru comunitate?

Mihaela Coșescu: Sunt din Moldova, vin din Vaslui și mi se pare absolut fabulos acest eveniment și munca pe care o fac cadrele didactice pentru a împrieteni copiii cu carțile, cred foarte mult în cititul de la cele mai fragede vârste. Eu fac ateliere cu părinți și cu profesori unde îi încurajez să le citească copiilor chiar din burtă. Mai ales de la școală, ar trebui să aibă multe cărți la depozitul lor.

Humă Daria: Am înțeles că sunteți mamă. Cum credeți că le putem cultiva dragostea pentru lectură copiilor pe parcursul anilor?

Mihaela Coșescu: Cărțile ajung să fie iubite de către copii prin momentele de conectare părinte-copil. Când fetița mea avea vreo șase luni, își lua cărți din bibliotecă și le ținea, prefăcându-se că citește. Citindu-i de când s-a născut, momentele de conectare s-au suprapus cu momentele de lectură. Și acum, uneori, când mă îmbolnăvesc și stau la pat, și mă văd copiii pleoștită, vin și-mi spun “Vrei să-ți citesc o poveste?”. Pentru ei, poveștile au devenit un fel de limbaj al iubirii. Toți copiii au nevoie de conectare de când se nasc, și dacă noi includem și o carte în acest proces de conectare, atunci cu siguranță încep să iubească cărțile.

Încurajez părinții să le citească mult copiilor, pentru că am facut ateliere cu peste 40 000 de copiii și mulți elevi mi-au spus că în momentul în care au învățat să citească, părinții nu le-au mai citit. Când au 6-7 ani și abia învață, chiar și la clasa a doua, citesc mai stâlcit, nu au același nivel de înțelegere. Una e să citească părintele cu intonație și alta e să descifreze copilul. Ele nu se exclud. Cititul individual evident că are rostul său, dar cititul cu părinții, din punctul meu de vedere, ar trebui să continue până când copilul spune “Mulțumesc, mama, aș vrea să citesc eu singur!”. Eu am copii de 10 -12 ani și încă le citesc, dar cunosc părinți ai unor copii și mai mari care practică acest citit alternativ, continuând conectarea părinte-copil chiar și la vârste mai înaintate.

”Mi se pare foarte important să credem în ce ne aduce bucurie și chiar să înfăptuim”

Humă Daria: După ce criterii a fost ales pasajul din cartea “Unde vrei să mergi?” lecturat în cadrul ”Provocarte” și ce ați dorit să transmiteți copiilor prezenți la eveniment?

Mihaela Coșescu: Cartea pe care au ales-o organizatorii pentru eveniment este despre puterea imaginației în orice colț de lume am fi. Eu vin dintr-un Bacău mai mic, din Vaslui, sunt născută în perioada comunistă, pe când nu aveam foarte multe, iar puterea imaginației era cea mai mare putere pe care o aveam.

Când avem prea multe lucruri, puterea imaginației scade, dar când avem mai puține, explorăm mai mult partea aceasta, iar mesajul pe care vreau eu sa-l transmit este unul de împuternicire. Cu puterea imaginației putem sa creăm orice, și apoi putem să facem lucrurile astea să se întâmple. Ultima pălărie pe care mi-am pus-o de un an și jumătate este cea de manager de visuri, lucrez mai mult cu adulți și îi ajut să-și împlinească visurile, unele chiar din copilărie, dacă mai sunt de actualitate.

Mi se pare foarte important să credem în ce ne aduce bucurie și chiar să înfăptuim. În copilărie se pun bazele. De exemplu, băiatul meu, de vreo câțiva ani buni visează să creeze niște roboți care să ajute oamenii în vârstă care locuiesc singuri, de la a le da pastile până la a le ține de urât. Acesta e mesajul pe care vreau să-l transmit: să-și imagineze orice. Unele lucruri pe care noi le avem astăzi și le luăm de bune au fost, la un moment dat, niște idei considerate de domeniul SF-ului, niște lucruri de neimaginat acum 100 de ani, și, totuși, acum s-au împlinit. Lucrurile pe care copiii și le imaginează astăzi ar putea fi reale peste 20 de ani și vreau să creadă în puterea pe care o au.

Interviu realizat de Daria Maria Humă, clasa a XI-a, Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Foto credits: Mara – Ioana Lazăr, clasa a X-a, Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Prof. coord. Laura Huiban

Comments are closed.