Două eleve de clasa a X-a, de la Colegiul Național ”Gheorghe Vrănceanu” din Bacău, Livia Guraliuc și Alexia Maria Prihoancă (FOTO), ne-au mărturisit opiniile lor despre școala online, așa cum o percep la vârsta de 16 ani. Interviul a fost realizat de Ioana Sophia Prihoancă (clasa a V-a), elevă la Școala Gimnazială ,,Mihai Drăgan” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău.
”Este mai greu să fim tot timpul conectați la ecranele telefoanelor sau calculatoarelor”
Ioana Sophia Prihoancă: Care este parerea voastră despre școala online, vi se pare mai ușoară?
Livia Guraliuc: Școala online, noua metodă de învățare impusă de actualitatea în care trăim, pentru mine nu reprezintă întocmai cel mai îndrăgit sau cel mai la îndemână mod de a reține informații. Fiind o persoană destul de sociabilă găsesc această barieră dintre noi și umanitate, datorată tehnologiei, mult mai dificilă față de învățământul normal. Suntem nevoiți să ne adaptăm unui mediu singuratic și necunoscut, noutatea fiind de cele mai multe ori mai greu de acceptat.
Alexia Maria Prihoancă: Din punctul meu de vedere, nu, nu este mai ușoară, deoarece este mai greu să fim tot timpul conectați la ecranele telefoanelor sau calculatoarelor. De asemenea, este greu să fii atent, în momentul în care ești numit, să urmărești și fișa, tot de pe platformă, să dai răspunsul corect, dar și să ții cont de indicațiile profesorului.
Ioana Sophia Prihoancă: Ce aplicații folosiți pentru a putea învăța? Vi se par mai bune decat altele pe care le cunoașteți?
Livia Guraliuc: Aplicația de învățare pe care o folosesc este Google Classroom, pe care o consider complexă și utilă, întrucât informațiile sunt repartizate foarte bine și interfața este ușor de înțeles. Cred că este una din cele mai bune, din punctul meu de vedere, fiind superioară Zoom-ului, datorită posibilității de a încărca materiale și teme și de a comunica la orice oră.
Alexia Maria Prihoancă: Colegiul nostru folosește platforma Google Classroom, mi se pare o platformă foarte eficientă, în cadrul căreia avem meet-uri, dar și lecții încărcate, și teme de predat.
Ioana Sophia Prihoancă: Credeți că profesorii sunt la fel de serioși și receptibili sau interesați ca și la orele normale?
Livia Guraliuc: Da, sunt total sigură că profesorii acordă o mare atenție și acestor ore fiind un interes comun, cel de a facilita învățarea și adaptarea tuturor față de acest nou sistem.
Alexia Maria Prihoancă: Da, chiar se străduiesc și mai tare, deoarece este diferit a te face înțeles prin intermediul unui ecran, decât prin interacțiunea fizică, unde era mult mai ușor. Însă, pe zi ce trece, și profesorii se obișnuiesc din ce în ce mai tare cu platforma și colaborăm din ce în ce mai bine.
”Mi-ar fi placut ca orele online să se petreacă undeva în aer liber”
Ioana Sophia Prihoancă: Cum v-ar fi plăcut să se petreacă orele în această perioadă?
Livia Guraliuc: Mi-ar fi placut ca orele online să se petreacă undeva în aer liber, pe o terasă la munte sau la mare, fiind conștientă că majoritatea copiilor ca mine stau la bloc și păstrarea motivației pe termen lung poate reprezenta un impediment, când ești zilnic între aceiași pereți.
Alexia Maria Prihoancă: În această perioadă, fiind imposibilă redeschiderea școlilor, cred că școala online a fost cea mai bună variantă, pentru a nu rămâne în urmă și pentru că informațiile neexersate se uită.
Ioana Sophia Prihoancă: V-ați fi dorit să fiți la școală sau acasă? De ce?
Livia Guraliuc: Mi-aș fi dorit enorm să fiu la școală, îmi este foarte dor de liceu și de tot ce îl reprezintă.
Alexia Maria Prihoancă: Cu siguranță mi-aș fi dorit să fiu la școală, liceul este unul dintre mediile mele preferate, pot spune că mă simt ca acasă și că îmi lipsește foarte tare. Îmi este dor inclusiv de diminețile în care începeam de la 7:30 și ne plângeam că este prea devreme, și, desigur, îmi este dor de colectiv, de profesori și de toată activitatea noastră în sine.
Ioana Sophia Prihoancă: Ați întâmpinat vreo dificultate în învățare sau în completarea temelor, pe durata școlii online?
Livia Guraliuc: Am întâmpinat o mare problemă cu productivitatea mea în acest cadru online, cu păstrarea motivației, însă gândul că totul va reveni la normal în curând mă ajută să mă păstrez focusată.
Alexia Maria Prihoancă: Nu aș putea spune, majoritar, lecțiile pe care le primim sunt explicite și profesorii la oră încearcă să le explice pentru a reuși să înțelegem cât mai bine. Într-adevăr, mai sunt exerciții la care nu găsesc imediat o rezolvare, dar am rămas în continuare un colectiv unit și ne ajutăm unii pe alții.
”Mi se pare foarte importantă interacțiunea umană
pentru dezvoltarea noastră”
Ioana Sophia Prihoancă: Dacă cineva v-ar întreba ”Vreți să continuați școala așa, online?”, voi cum ați răspunde? De ce?
Livia Guraliuc: Un ”nu” absolut ar fi răspunsul meu. Vreau să simt răcoarea dimineții în timp ce mă duc la liceu, cred că în sfârșit nu mă voi plânge că e mult prea dimineață, vreau să râd cu colega mea de bancă și să alerg grabită spre laboratorul de chimie din nou. O dată ce ai fost obișnuit cu un stil de a învăța atâția ani, în momentul în care te lovești de unul mult mai inactiv și trist, față de cel anterior, înveți să apreciezi ce aveai, și asta contează cel mai mult.
Alexia Maria Prihoancă: Cu siguranță, nu, îmi doresc să revenim la normal cât se poate de repede, deoarece după cum spuneam mai sus, mi se pare foarte importantă interacțiunea umană pentru dezvoltarea noastră și îmi e dor să merg la liceu, această perioadă răpindu-ne cei mai frumoși ani.
Ioana Sophia Prihoancă: Cum ați fi recționat dacă ai fi fost în clasele terminale?
Livia Guraliuc: Daca aș fi fost în an școlar terminal probabil că stresul m-ar fi caracterizat cel mai bine, dar aș fi continuat să învăț și să nu mă las prea tare intristată de faptul că cele mai frumoase momente, banchetul și cursul festiv, mi-ar fi fost răpite.
Alexia Maria Prihoancă: Nici nu aș vrea să mă gândesc, sunt foarte recunoscătoare că nu mă aflu în ani terminali, deoarece elevii aflați în această situație nu au avut parte de frumusețea terminării ciclului gimnazial sau liceal, de cursul festiv sau de banchet, ci doar de un “ultim clopoțel” forțat, pe dată de 10 martie, fără ca ei să realizeze că aceea va fi ultima lor zi la școala sau la liceu.
Comments are closed.