În opinia mea, profesorul model reprezintă persoana care se dedică în activitatea sa și are capacitatea de a cunoaşte şi a înțelege nevoile elevului, de a-l stimula, încânta, impresiona, motiva și mai ales de a-l informa. Adică acel cadru didactic care este 25 % dedicat, 25% tenace, 25 % motivant, 10% serios, 5% amuzant, 10 % interactiv.
Pot spune că multe dintre aceste caracteristici le regăsesc la doamna mea dirigintă Liliana Pușcașu, profesor de specialitate (marketing, economie, administrarea afacerii, management) la Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău. Dincolo de noțiunile teoretice pe care ni le predă, a reușit de multe ori să mă facă să cred în mine și în potențialul meu și m-a îndrumat către diferite verigi care se unesc în lanțul dezvoltării mele. Una dintre amintirile plăcute, de la ora de management, de exemplu, este momentul în care doamna profesoară a oferit fiecărui elev câte un autocolant pe care scria un mesaj cu un caracter motivațional, adaptat personalității fiecărui elev. Pe al meu scria, de exemplu, cu litere strălucitoare, „time to shine ”. Prin acest mod a dovedit cât de bine ne cunoaște pe fiecare dintre noi.
Din curiozitatea de a afla mai multe despre acest om admirabil, care poate deveni model pentru generații de elevi și profesori, i-am adresat doamnei profesoare câteva întrebări în cadrul unui interviu:
Iuliana Răchită: Care credeți că este opinia elevilor despre dumneavoastră?
Prof. Liliana Pușcașu: În general cred că este o opinie pozitivă, a celor care înțeleg că vin la școală să învețe anumite lucruri frumoase, însă, de multe ori cred că sunt prea exigentă, de aceea pentru elevii care nu înțeleg că vin la școală pentru a învăța ceva, această exigență creează o anumită teamă și, cu siguranță, cred că opinia lor e puțin negativă, din această perspectivă, dar simt că în mare parte elevilor le place să colaboreze cu mine.
– Cum arată elevul model în viziunea dumneavoastră?
– Nu m-am gândit niciodată la un elev model, în schimb mi-aş dori ca elevi mei să fie curioși, să înțeleagă pentru ce au venit la școală, să fie deschişi în a pune întrebări şi să studieze sârguincios.
– Care este rolul unui profesor, din perspectiva dumneavoastră?
– Un profesor are mai multe roluri, dar rolul principal este de a-l învăța pe elev o anumită materie; însă acest lucru nu este suficient, de a învăța despre marketing, de exemplu, sau despre mediul concurențial, ci cum anume să aplice în viața proprie ceea ce învață. Profesorul trebuie să încerce să înțeleagă ce anume ar putea face elevii cu aceste cunoștințe pe care le primesc. Și apoi, cel mai mult, un profesor poate să ajute un elev să își găsească drumul, să descopere calitățile pe care le are, pentru a putea să fie fericit în viața lui.
– Care credeți că este metoda perfectă pe care un profesor să o abordeze pentru a-l stimula pe elev să învețe?
– Un profesor care să fie mereu surprinzător pentru elevii săi, adică să aducă elemente noi și să-i implice pe elevi în propria dezvoltare. Cred că este cea mai mare provocare, să aducă mereu elemente noi, care să stârnească curiozitatea și să-i determine pe elevi să se implice în dezvoltarea proprie.
– Ce ați dori să schimbați la elevi dumneavoastră?
-Aş dori să schimb privirea lor în jos, sub bancă, pentru că de multe ori se pierd în lucruri nesemnificative, uită de ce se află într-un mediu academic cum este şcoala, și aş vrea să fie conștienți de bogăția pe care o găsesc aici, prin faptul că au parte de colegi, de profesori, de persoane care să determine în ei o schimbare în bine.
– Credeți că rolul de diriginte este dificil, de ce?
-Da, cred că este foarte dificil, mai ales la clasele de început, cum sunt cele de liceu, pentru că elevii vin din medii diferite, cu obiceiuri diferite, mai bune sau mai rele. Dificultatea constă în faptul că, în plus, fiecare elev vrea să se remarce în felul lui, însă, din prima fază, unii prin ceva frumos sau alții prin ceva mai puțin frumos, prin urmare, trebuie să îi ajuți, ca diriginte, să îi direcționezi spre a se dezvolta așa cum trebuie, pentru a fi cetățeni responsabili. O altă dificultate este că elevii au comportamentele greșite uneori și, ca diriginte, trebuie să le atragi atenția, să iei măsuri iar mie îmi este foarte greu să iau masurile cele mai drastice, care să-i ducă pe elevi mei pe calea cea bună.
-Cât de importante credeți că sunt modulele, respectiv marketing, management, administrarea afacerii, pe care le predați pentru elevi?
-Sunt importante atât pentru viața proprie a elevilor, pentru că de aici ei pot să înțeleagă că propria viață este o afacere pe care trebuie să o conducă spre succes și indiferent în ce domeniu vor lucra ulterior, acești elevi care acum studiază materiile acestea, vor putea să le utilizeze la locul de muncă, pe care îl vor avea vreodată sau poate, din fericire, unii dintre ei vor avea propria afacere, ceea ce cu siguranță îi va ajuta foarte mult. Dar cred că cel mai mare beneficiu e că învață să își conducă propria viață către niște obiective bine fixate și să găsească strategiile cele mai bune și mai corecte.
– De ce meseria de profesor?
– E o istorie. Inițial nu m-am gândit că voi deveni profesor. La terminarea facultății de textile s-a întâmplat ca industria textilă din Bacău să se destrame, iar eu am fost în situația de a găsi un loc de muncă și am fost la o școală profesională, în care am învățat elevi să realizeze produse de îmbrăcăminte și tehnologiile aferente. Ulterior, mi-am dat seama că îmi place foarte mult, am rămas ca profesor în școală, m-am perfecționat și apoi am migrat pe domeniul economic, deoarece și situația aceasta de profesor de textile a fost puțin dificilă și nu am putut să mai predau acele obiecte. Nu pot să spun că este o întâmplare, ci un drum care mi s-a deschis și care mi s-a potrivit foarte bine.
– Când vă simțiți satisfăcută de ceea ce ați realizat profesional?
– Satisfacția vine din reușită întotdeauna, şi un ecou care îmi dă o mare satisfacție este atunci când întâlnesc persoane, foști elevi, persoane pe care le-am învățat la un moment dat ceva, care revin și spun: „să știți că mi-a folosit…, mulțumesc că…, sunt fericit că v-am cunoscut, că ați reușit să îmi dați o direcție, o îndrumare”. Să auzi aceste lucruri este foarte frumos.
– Cum era gandirea din adolescență și ce s-a schimbat între timp?
– Am visat și eu ca orice tânăr, în adolescență, în tinerețe, să reușesc ceva în viață, și mi-am dat seama că pentru a reuși este nevoie de muncă, şi am avut modele frumoase, profesori, părinți, dintre rudele mele, care mi-au deschis ochii spre ceea ce aș putea să fac, şi bineînțeles că orice informație pe care am primit -o am valorificat-o. Am și acum profesori în suflet și în minte, pe care sunt mândră că i-am cunoscut și sunt recunoscătoare că am reușit să îi întâlnesc, care m-au ajutat să văd lucrurile frumoase, să-mi arate că sunt capabilă să reușesc și că pot să fiu cineva. Cred că acest lucru încerc să îl spun și elevilor mei: ”Caută să fii varianta cea mai buna din ceea ce ești”. Fiecare dintre noi avem valori și îmi doresc ca elevi mei să câștige întotdeauna.
– Cum gândeau elevi în urmă cu zece ani și cum gândesc acum?
– Gândirea lor era mai puțină tehnică, foloseau mai puțin telefonul, vorbeau mai mult între ei, poate și se distrau mai mult. Prin faptul că acum zece ani comunicau mai mult, cred că erau mai apropiați unii de alți și erau interesați de ceea ce se întâmplă lângă ei. Acum observ foarte mult individualism, chiar când sunt în clasă, în loc să povestească, să spună ce gândesc, ei sunt preocupați mai mult să butoneze telefonul, ceea ce eu consider că este o mare pierdere. Cei care nu au avut această tehnică foloseau mai mult relaționarea, și cred că asta este cel mai important, să știi să relaționezi, să putem să ne facem contacte, să ne spunem punctele de vedere, să ne exprimăm și să realizăm lucruri împreună cu ceilalți.
– De unde vă luați energia și motivația pentru ziua de mâine?
– Din dorința de a oferi celor de lângă mine un gând frumos, un zâmbet, ceva de valoare, din dorința de a mă bucura de frumusețea celor din jurul meu și de tot ceea ce primesc ca dar în fiecare zi de la Dumnezeu
– Ce reguli ar trebui să se schimbe în sistemul de învățământ?
-Regulile nu știu dacă, numaidecât, trebuie să fie impuse, în sistemul de învățământ. Eu m-aș referi la materia elevilor, elevii să primească și sancțiuni, care să simtă că îi ajută să se corecteze, în cazul în care se comportă greșit. Am început cu sancțiunile, dar spun că este o regulă care deja se aplică și este foarte bună, aceea că elevii care au rezultate să fie evidențiați, răsplătiți și mă bucur când văd că elevii mei reușesc să obțină premii, burse sau că participă la diferite concursuri, pentru a-și arăta capacitățile. Cred că orice schimbare trebuie să pornească de la fiecare persoană, și de la profesori, și de la elevi, să poată să înainteze și societatea, să devină mai bună. Dar nu sunt reguli numaidecât de urmat, ci de aplicat.
– Cum descrieți cele mai frumose momente din carieră, dar pe cele mai grele?
-Cele mai frumoase pot spune că sunt cele în care am reușit împreună cu elevii mei să realizez proiecte. Și au fost multe astfel de momente. Îmi amintesc, cu drag, de proiectul în care am făcut paradă de modă cu elevii de la Școala Cleja, de exemplu, în care, efectiv, fiecare elev prezenta o ținută pe care el însuși o realizase, fiecare elev își făcea propria ținută și o prezenta după un anumit scenariu. Un alt lucru, de care îmi amintesc ca o victorie, e că am lucrat într-un sat izolat din județul Bacău, Frumoasa, în care elevii erau descurajați în a merge mai departe, făceau opt clase, după aceea făceau Şcoala de arte și meserii, şi le-am spus că sunt grozavi, să meargă mai departe la liceu, ”îndrăzniți pentru că puteți”, iar ei spuneau că nu pot, că sunt mai slabi, că nu știu matematică cum știu alții. Eu i-am asigurat că pot și acest lucru a dat rezultate pentru că m-am întâlnit cu ei peste ani, și îmi spuneau că sunt studenți la diferite facultăți, și chiar mi-a făcut deosebită plăcere, şi îl consider un succes numai pentru faptul că ei au avut posibilitatea de a mă întâlni și pentru că am avut inspirația de a-i încuraja; poate câteodată de asta avem nevoie pentru a reuși în viață.
-De ce v-ați sfătui elevi să urmeze meseria de profesor? Care sunt pentru dvs. beneficiile acestei meserii?
– Beneficiile sunt faptul că lucrezi cu persoane care pot să înflorească, să facă bine atât lor cât și societății, pot să creeze o mentalitate care la un moment dat să producă o schimbare, şi să facă lumea mai frumoasă. Fiecare elev determinat să învețe, să aplice ceea ce învață, va aduce un beneficiu. Ca să fii profesor trebuie să ai o înclinație spre celălalt, de a-l vedea pe celălalt cum se dezvoltă, şi să-ți dorești dezvoltarea elevului, și rezultatele pe care le aștepți de la el. Este clar că fiecare efort contează, dar depinde foarte mult și de tine ca profesor, și de familie, și de motivația elevului, și poate aici este munca cea mai grea: de a-l motiva pe elev să realizeze ceva în viață. Dacă aș spune cuiva: ”uite, tu ești bun de profesor”, trebuie să îl văd și să stau de vorbă cu el, nu pot să spun ”a fi profesor înseamnă că ai beneficiile acestea, ai vacanțele, salariul este așa și așa”, nu, motivația care contează este cea interioară, dacă poți să dăruiești cu adevărat ceva celui din fața ta; și nu este ușor, pentru că e diferit zi de zi, câteodată e mai sus, câteodată e mai jos, și bineînțeles că fiecare feedback te ajută, cum ai pus și întrebarea mai sus despre motivația de a fi profesor. Da, este o carieră frumoasă, în care poți să te dezvolți, poți să întâlnești persoane noi, și poți genera schimbări în bine.
A consemnat Iuliana-Daniela Răchită, elevă, în a XI-a D, la Colegiul Economic ”Ion Ghica” Bacău și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Comments are closed.