Mic Ștefan este un foarte tânăr artist, al cărui talent depășește vârsta pe care o are. La numai 15 ani, Mic Ștefan,
elev în clasa a VIII-a la Școala ”Mihai Drăgan”, a deschis sâmbătă, 9 iunie, la Galeriile Karo, o expoziție personală de grafică, sub îndrumarea artistului Dorel Făcăoaru, profesorul său de la Cercul de Arte plastice al Palatului Copiilor Bacău.
Noi, elevi ai grupei True Press, de la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, i-am luat un interviu înainte de expoziţie, cu scopul de a afla mai multe despre tânărul artist dar și despre evenimentul la care ne-a invitat: prima sa expoziție într-o galerie de artă. În urma interviului am rămas cu o singură concluzie: acest pictor este FANTASTIC. Expoziția poate fi admirată la Galeriile Karo, din strada Oituz, nr. 45, pentru încă o săptămână. (Teodora Nistor, clasa a VI-a)
Nistor Teodora, clasa a VI-a, elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău: – Prietenul meu Ştefan, ce îţi doreşti să devii? (Teodora l-a întâlnit pentru prima dată pe Ștefan cu ocazia acestui interviu, dar lucrările tânărului artist, ideile sale și modul de comunicare cu noi au determinat-o să i se adreseze în debut de interviu, în semn de apreciere, cu acest apelativ, ”prietenul meu Ștefan” n.n.)
Ştefan Mic, clasa a VIII-a, grafician: – Acum, speranţa mea e să devin un artist; şi un artist poate cuprinde mai multe ramuri, inclusiv scrisul, sculptura, pictura şi alte domenii.
– Poţi să le faci totuşi pe toate?
-Da, pot.
-Foarte interesant! Vrei cumva să le combini sau să le abordezi pe fiecare, să faci şi sculptură, şi grafică, și…?
-Să le unesc pe fiecare.
-Asta-i… filozofia ta artistică în momentul acesta?
-Nu. Acesta este un obiectiv strict.
-Şi ai un crez? Crezi că artistul trebuie să facă ceva anume?
-Păi arta se poate face din fiecare lucru, fiindcă artă, ca sens general, cuprinde tot. Şi fiecare lucru poate fi transformat într-o artă. Deci bănuiesc că oricum le-aş include pe toate, fie că nu o să devin un sculptor sau un scriitor.
-De cât timp participi la Cercul de Pictură al Palatului Copiilor Bacău?
-Din clasa a VI-a. Şi din clasa a VII-a lucrez cu domnul Făcăoaru.
-Cine te-a inspirat să faci aceast vernisaj?
-Inspirat? Nu ştiu dacă pot zice aşa. A venit cu propunerea profesorul meu de desen, domnul Făcăoaru.
-Și ție cum ţi s-a părut ideea de a ieşi pentru prima dată în fața unui public? Un public evaluează, într-un fel. Cum te face să te simți această posibilitate?
-Nu pot zice că mă simt într-un anumit fel, fiindcă eu o să fiu acolo, prezent, dar lucrarile mele o să fie centrul atracţiei. Ele o să fie în public, eu o să stau retras în galerie.
-Crezi că privitorul va simţi exact ce ai vrut tu să transmiţi prin lucrări? Sau nici nu contează?
-Bănuiesc că acest lucru contează, deoarece de asta este o expoziţie şi de asta sunt expuse, să fie văzute, dar fiecare privitor o să aibă un alt sens pe care o să-l atribuie fiecărei lucrări.
-Dai tu libertatea asta celui care privește? Sau arta dă această libertate?
-Bănuiesc că toate artele dau această libertate privitorului, fie că artistul îşi doreşte asta sau nu.
-De unde-ţi iei ideile?
-Ideile vin din toate zonele de interes pe care le am: din cărţi, din viaţa cotidiană, adică fiecare lucru poate să mă conducă la o altă idee şi de obicei nu rămân aceleaşi idei, fiindcă le dezvolt sau le simplific sau pur şi simplu le şterg şi conturez altceva pe foaie.
-Doreşti să transmiţi ceva prin arta ta?
-Nu neapărat.
-Ai un mesaj pentru viitorii artişti?
-Nu. Simt că mesajul şi-l fac ei prin ce văd şi prin ce ştiu.
-Pentru cine pictezi? Pentru tine sau pentru cei care-ţi vor vedea lucrarile?
-În principal pentru mine, fiindcă pe cei pe care-i vor atrage lucrările mele nu o să-i cunosc şi dacă o să-i cunosc, n-o să-i cunosc într-o asemenea profunzime cum îmi cunosc eu lucrările.
-La şcoală ai fost influenţat de către profesori spre ceea ce faci acum?
-Da.
-Cei de pictură sau şi alți profesori, în general?
-Toţi profesorii au avut o influenţă asupra mea. Nu pot zice că doar un singur profesor. Chiar şi profesorii care nu au predat la clasa mea, pe care îi vedeam în pauze, cu care poate mai vorbeam.
– În ce fel te-au influenţat oamenii despre care zici?
-Păi îmi dau idei, descoperă idei şi bănuiesc că exercită o influenţă, nu neapărat pozitivă sau negativă, asupra mea.
– Eşti speriat că persoanelor care-ţi vor vedea arta nu le va plăcea?
-Nu.
-Din ce motiv?
-Fiindcă aici am pus fix ceea ce-am considerat că vreau să pun pe o hârtie şi este fix opinia mea şi cei care nu vor să vadă exact ceea ce văd eu bănuiesc că-şi pot clădi fix ceea ce vor ei să vadă.
-Cine sunt personajele astea din lucrările tale? Ele sunt în sine nişte personaje pe care tu le-ai pus într-o poveste sau aşa contruieşti tu realitatea în mintea ta şi asocierile dau sensuri pentru fiecare privitor în parte?
-Păi raspunsul tocmai l-ai pus în întrebare. Şi anume că mare parte dintre personaje sunt direct influenţate de către ceea ce am văzut şi de ceea ce am ştiut până acum. O parte le-am folosit şi în alte lucrări şi bănuiesc că le dau fix ce sensuri vreau eu şi mă gândesc că şi cei care o să le vadă o să le dea fix ce sensuri consideră ei că pot căpăta.
-Ai în familie oameni care sunt in domeniul artei?
-Nu neapărat, dar o am pe mătuşa mea căreia îi place să picteze tablouri cu flori.
”Așa se clădesc visurile”
Ștefana Nica, clasa a V-a, elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău: -Ce îți place la arta plastică?
Ştefan Mic: -E o întrebare cam generală, dar, în principal, îmi place pentru că este un limbaj, un alt fel de limbaj decât cele folosite în mod curent de marea majoritate a oamenilor, dar de obicei este mult mai ușor – depinde de caz – de înțeles.
-Ce pasiuni mai ai în afară de grafică și pictură?
-Cititul.
-De ce îți place să citești?
-Păi, pentru că, în principal, așa se clădesc visurile.
-Chiar acum ai o carte cu tine. Ce carte este și de ce ai ales-o?
-E o carte de Julio Cortázar, ”Axolotul. Povestiri cu cronopi şi glorii”, am citit-o de trei ori până acum. Și azi am adus-o ca să i-o prezint și domnului profesor (Dorel Făcăoaru, profesorul său de grafică și pictură, de la Palatul Copiilor Bacău, n.n.).
-Ce îți place în special la cartea asta de ai citit-o de trei ori?
-Nu e un roman, e plin de povestiri, nuvele, și în parte vorbește despre fiecare obicei curent, comun, într-un alt fel, diferit, tragi – comic. Și mi-a făcut cunoștință și cu Bohumil Hrabal, un scriitor din Imperiul Austro – Ungar, pe care altfel nu-l cunoșteam.
-Ai citit ceva și de Bohumil Hrabal?
-Da, ”Trenuri cu prioritate” și o altă carte căreia nu i-am reținut titlul fiindcă i-am dat eu un titlu, prin care fac o conexiune mai directă cu această carte.
-Și ce titlu i-ai dat?
-”Minți din prese hidraulice”, pentru că pe asta se baza, pe o presă hidraulică asemănată cu un creier, asta, în prima parte (cartea se numește ”O singurătate prea zgomotoasă”, n.n.).
”Dau sensuri diferite fiecărui lucru sau fiecărei activități pe care o remarc”
Mario Săveanu, clasa a VI-a, elev la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău: – În afară de lectură și de grafică, ce pasiuni mai ai?
Mic Ștefan: – Păi îmi place să deformez realitatea în mintea mea. Și asta ocupă destul de mult timp.
-Ce înseamnă asta mai exact?
-Adică dau sensuri diferite fiecărui lucru sau fiecărei activități pe care o remarc.
-Și asta ce presupune? O deformare vizuală, adică îți imaginezi realitatea altfel sau deformezi și sensurile ei.
-De obicei e asupra sensurilor. Dar după ce trec de sensuri ajung iar la partea vizuală. Dar nu mă axez doar pe partea vizuală.
-Știi dinainte ce vrei de la o lucrare sau ea se construiește pe măsură ce desenezi?
-În primă fază îmi propun un lucru, de fapt o multitudine de lucruri și le modific pe parcurs, le modific ca să se potrivească, fiindcă nu vreau să fie neapărat un lucru inconfortabil.
”De mic obișnuiam să mâzgâlesc. Consider că ceea ce fac sunt «mâzgâleli»”
-Vlad – Dimitrie Pintilie, clasa a V-a, elev la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău: – Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru desen?
-Mic Ștefan: – Pasiunea n-am descoperit-o într-un asemenea limbaj, dar pot zice că am modelat-o, am conturat-o.
-De la ce vârstă ai făcut acest lucru?
-Păi de mic obișnuiam să mâzgâlesc. Până și acum, în clasa a VIII-a, consider că ceea ce fac sunt ”mâzgâleli”, atât că par să fie mai atractive decât cele pe care le fîceam pe manualele de mate.
-Cine te-a îndrumat?
-Mătușa mea, chiar domnul profesor (prof. Dorel Făcăoaru, n.n.), și bănuiesc că a avut o contribuție fiecare persoană pe care am cunoscut-o, și fiecare acțiune care a avut loc.
-La ce fel de acțiuni te referi?
-Păi fiecare acțiune generează o multitudine de alte acțiuni. Și nu pot spune că este vorba de fix o singură acțiune, pot zice că sunt foarte multe legate între ele și încâlcite în cel mai mare labirint pe care ni-l putem închipui. Din clasa a VI-a particip la concursuri de desen și fiindcă particip la concursuri de desen trebuie să fac și mai multe lucrări și trebuie să mă gândesc să le fac mai original. Și bănuiesc că fiecare alegere pe care o fac schimbă radical ceea ce se va întâmpla după.
-De ce ai ales grafică și nu pictură?
-Păi în principal pentru că este mult mai ușor să lucrezi în pixuri, în creioane, dar eu și pictez, atât doar că la această expoziție nu vor fi și lucrări de pictură.
-Deci pictura e o a doua pasiune a ta, după grafică?
-Nu neapărat, bănuiesc că se află în același borcan, și pictura, și grafica, și sculptura, dar acum nu sculptez în adevăratul sens al cuvântului, sculptura e acum mai prezentă sub formă de modelaj, pentru care folosesc radierele de cărbune, fiindcă radierele de cărbune sunt modelabile. De la o vreme nu mai pot fi folosite pe hârtie, pentru că lasă urme, dar pot fi modelate.
-Crezi că imaginația ta are limite?
-Limite bănuiesc că îi pot da eu, dar imaginația asta nu știu dacă se află numai în capul meu.
-Tu te consideri că ești într-o ”transă”? Că ți-ai construit o lume a ta? Ești unic.
-Nu mi-am construit o lume a mea, doar modific realitatea voastră.
-În ce sens?
-Într-un sens mai comic și poate mai tragic – comic. Într-un sens asemănător de stilul lui Cortázar.
-Te referi la lucrările tale acum? Îți asemeni stilul tău de a desena cu felul în care scrie el?
-Da, îmi place fix cum scrie și bănuiesc că mă inspiră.
-Crezi că un cititor al cărților lui Cortázar, l-ar recunoaște în lucrările tale?
-Nu cred, dar mi-ar plăcea să știu că îl recunoște. O recenzie pentru Cortázar a dat-o și Pablo Neruda. Vrei să citești? (Întinde cartea și indică fragmentul pe care îl propune spre lectură. Cităm: ”Cine nu citește Cortázar este condamnat. A nu-l citi este o boală gravă, invizibilă, care în timp poate avea consecințe groaznice. Cine nu citește Cortázar devine pe nesimțite mai trist, mai palid, și probabil încet, încet, rămâne fără păr, ceva asemănător cu cineva care nu a mâncat niciodată piersici. Nu vreau să se întâmple lucrurile astea, așa că devorez toate născocirile, miturile, contradicțiile și jocurile mortale ale marelui Julio Cortázar”).
-Dragostea pentru lectură de unde a venit?
-Nu cred că aș putea da un răspuns clar, dar bănuiesc că mi s-a părut un mod mai atrăgător de a petrece timpul decât viața cotidiană.
-Eu cred că la școală v-a pus să aduceți rezumat la o carte și de acolo a pornit totul (râdem amândoi n.m.)
-Cred că da, trebuia să citim ”Colț Alb” în clasa a treia sau a patra, și l-am citit într-o zi. Mi-a plăcut că am făcut asta și m-am gândit să continui să citesc.
-Ce jucărie la modă, de care poate auzi la colegii tăi, îți dorești să ai?
-Păi nu îmi doresc să am jucăriile despre care aud la școală.
-De ce?
-Pentru că de obicei sunt parte din jocurile pe telefon sau jocurile ce țin de domeniul motoric, anume skateboard-ul sau unele jucării antistres sau obiectele care mi se pare că sunt luate doar pentru o perioadă destul de mică de timp, pentru cel mult câteva săptămâni.
-Dar pe tine de ce nu te atrag astfel de lucruri?
-Nu-mi place să am obiecte pe care știu că n-o să le folosesc prea mult timp. Nu mă interesează.
-Ce te-ai face fără cărți?
-Bănuiesc că aș fi la fel de bine, adică îl urmez pe Kafka, care considera că o carte nu trebuie citită doar pentru plăcerea de a o citi, ci și pentru a-ți schimba viața, în mod definitiv.
-De unde ai auzit tu de Nietzsche și de Kafka?
-Păi Nietzsche este cel mai mare filosof al secolului XIX ți Kafka îmi place, chiar dacă este un individ cam pesimist. Pe Kafka mi l-a descoperit Gabriel García Márquez, în autobiografia sa, și Gerald Martin, în biografia lui Gabriel Garcia Marquez.
-Și pe Marquez și pe Martin cine ți i-a scos în cale?
-Asta nu mai știu, bănuiesc că mi i-au scos alți scriitori, bănuiesc că scriitori de la noi, asta din vară, din clasa a VII-a, până acum, m-am concentrat pe asta.
-Ce sfaturi ai da profesorilor care au în clasă un copil creativ?
-Un sfat nu cred că pot da eu dar zic din experiența mea că profesorii sunt de obicei oameni buni care s-au hotărâr să lucreze cu copiii.
-Poate face un profesor un rău elevului său, limitându-i creativitatea? Îl poate opri, fără să vrea, din drumul lui? Sau părinții, pot ei face asta?
-Adulții exercită o influență dar nu pot face un rău direct, în sensul ăsta, ci doar prin noi. Și când spun că nu pot face ceva ce poate stopa înclinația unui copil, talentul lui, poate, spun gândindu-mă la ce considera chiar Friedrich Nietzsche, și anume că nu există un lucru bun sau rău, nu există extremele astea. Dacă cineva își dorește să lucreze și să picteze, lucrează. Exercită o influență și părinții, și persoanele din jur, dar bănuiesc că nu este catastrofală, nu atinge limite care chiar să pună piedici incredibil de serioase.
Au contribuit la realizarea acestui interviu și la ilustrarea lui elevi ai Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău: Teodora Nistor (clasa a VI-a, Școala ”Al.I.Cuza”), Ștefana – Victoria Nica (clasa a V-a, Școala ”Al.I.Cuza”), Vlad – Dimitrie Pintilie (clasa a V-a, Școala ”Alexandru cel Bun”), Mario – Alecs Slăveanu (clasa a VI-a, Școala ”Mihai Drăgan”).
Selecție grupaj foto: Roxana Neguriță, clasa a VII-a, Școala ”Mihai Drăgan”, și Miruna Sava, clasa a VI-a, Colegiul Național ”Ferdinand I”, eleve ale Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Profesor coordonator: Laura Huiban
Comments are closed.