Bunica Olga, în vârstă de 86 de ani, este o fiinţă pe care o îndrăgesc foarte mult. Ea mi-a povestit că mai avea doi fraţi şi că nu şi-a cunoscut tatăl, era în faşă când murise, şi nu a rostit cuvantul “tata” până când s-a căsătorit cu bunicul, şi de atunci îi spunea “tată” socrului său.
Locuia lângă biserica din satul natal, la ridicarea căreia a muncit şi ea:
“Mă strigau la gard oamenii să merg să lucrez la biserică pentru că nu avea cine… (Acolo l-a întâlnit şi pe bunicul, nota mea). Cand l-am cunoscut pe soţul meu aveam 23 de ani. Era o zi de sărbătoare, şi el venea de pe şantier, pentru că acolo lucra. Când l-am văzut cum era îmbrăcat, cu opinci în picioare, cu suman, parcă nu mă mai atrăgea aşa mult dar tot cu el m-am căsătorit, pentru că-mi era drag.”
Andreea Petrea, elevă în clasa a X-a a Colegiului ”Henri Coandă”, membră New Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău
Textul a fost publicat în primul număr al Revistei ”New Press” (iunie 2014), a Palatului Copiilor Bacău.
Be First to Comment