Se spune că pe Pământ sunt îngeri, trimişi de Dumnezeu, dar aceştia nu au aripi deoarece ei se numesc „prieteni”, şi chiar şi fără prieteni tot primim ceva în schimb.
Până la vârsta de cinci ani, am fost fără prieteni şi fără fraţi. Dar nu e o ruşine dacă ai jucării. Sufletele umane, pentru mine, erau întruchipate în jucării. Şi recunosc că eu m-am jucat cu păpuşile la vremea aceea, chiar dacă pentru acest lucru unii au astăzi o plăcere deosebită să mă tachineze şi să mă numească „păpuşel”. Când nu aveam cu cine să mă joc, mă jucam cu păpuşile, ursuleţii, cuburile s.a.m.d. Atunci, ei erau singurii mei prieteni, care nu mă certau niciodată, nu mă jigneau şi nu se supărau pe mine. Şi chiar dacă unii spun că am faţă de păpuşă, prin asta nu arată decât că sunt geloşi pe mine, pentru felul cum arăt şi cum mă comport. Dar nu aspectul fizic contează, ci trăsăturile morale, deoarece un om te va judeca după fapte. Dacă eu îmi îngrijesc lucrurile, am grijă de cum arăt sau de cum mă îmbrac, asta nu înseamnă că mă comport ca o fată. De fapt, eu vreau să evidenţiez educaţia pe care am primit-o, faţă de ceilalţi băieţi, şi că faptele pe care ei le fac nu impresionează pe nimeni, pentru că nu o să ajungi nicăieri şi nu o să devii cineva dacă mereu te baţi, vorbeşti urât etc. Niciodată nu mi-a păsat de ce fac ceilalţi, ci mi-a păsat de mine. Dacă vezi că cineva face o faptă rea nu trebuie să repeţi fapta sa.
Când m-am născut, am primit un ursuleţ pe care l-am botezat Theao. Înainte de a spune „mama” ziceam „Theaoooo”, şi aşa i-am pus numele. Cu el mâncam,cu el dormeam şi mă jucam, ca şi cum ar fi prietenul meu. Dar l-am pierdut. Şi atunci am învăţat să mă descurc singur şi să am prieteni.
Theao îmi va rămâne mereu în suflet, ca fiecare prieten găsit sau pierdut. Prietenia este un lucru magic, ce ne este alături mereu. Dar mai sunt şi prieteni falşi, care te bârfesc mereu, te jignesc şi câteodată ei nu realizează că eşti invizibil pentru ei, când se află în preajma altora. Sau când văd că ai mai multe decât ei, mai mulţi bani, se dau pe lângă tine pentru a-ţi câştiga încrederea, să se folosească de tine.
Gândeşte-te mereu că poate şi tu greşeşti şi mai întâi uită-te la tine şi după aceea judecă-mă, fă-mă în toate felurile. Sincer să fiu, nici nu îmi pasă de ce zic ceilalţi despre mine, pentru că ei nu ştiu ce se află în sufletul meu, nu ştiu ce e în mintea mea, şi nu îşi dau seama că vorbesc singuri şi că tot ei o „să cadă de proşti”. Întotdeauna, cel mai deştept cedează. Ştiu mereu ce este în mintea celorlalţi despre mine şi prin asta ştiu să îmi aleg prietenii.
Alin Stoleru, elev în clasa a VI-a la Școala ”Dr. Alexandru Șafran”, membru True Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău
Textul a fost publicat în primul număr al Revistei ”New Press” (iunie 2014), a Palatului Copiilor Bacău.
Be First to Comment