Doamna Elena Popica, profesoara mea de matematică de la Școala Gimnazială ”Al.I.Cuza”, ne-a inspirat multă încredere în perioada complicată a școlii online.Știe să fie, într-un mod cald, și, în același timp, foarte profesionist, ”mama noastră de la școală”, doamna dirigintă pe care o simțim mereu aproape. În interviul care urmează ne-a vorbit despre școala online și despre ce a însemnat, pentru un profesor cu multă experiență în școala tradițională, adaptarea la noul stil de predare. Dar și care sunt, în opinia sa, lecțiile acestui an școlar.
Ioana – Sophie Bulibașa, elevă, în clasa a V-a, la Școala Gimnazială ”Al.I.Cuza” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
”Am fost mama de la şcoală pentru multe generaţii”
- Ioana – Sophie Bulibașa (clasa a V-a): Pe dumneavoastră ce v-a determinat să deveniți profesoară de matematică? De ce nu ați ales o altă materie pe care să o predați?
Prof. Elena Popica: Este o vorbă: ”Aşchia nu sare departe de trunchi…”. Bunica mea maternă a fost învăţătoare şi mama, profesoară, tot de matematică. Am avut modele în familie. Din păcate, tradiţia s-a oprit aici, copiii mei urmând alte domenii.
- Deoarece dumneavoastră ne-ați mai spus că ați avut multe generații de copii cărora le-ați predat tainele matematicii, a existat vreo clasă care v-a rămas în suflet? Din ce motive?
Da, am fost “mama de la şcoală” pentru multe generaţii, acum sunt la a şaptea serie în calitate de dirigintă. O parte dintre foştii mei elevi sunt părinţii generaţiei de azi. Am fost profesor şi diriginte chiar şi propriilor mei copii. Toate clasele au un loc special în inima mea. Nu aş putea să fac o diferenţă, am rămas cu amintiri dragi de la fiecare generaţie de elevi. Mă bucur şi mă emoţionez la fiecare revedere, la mesajele primite de la foştii şi actualii elevi şi părinţi.
- Dacă ar fi să vă schimbați meseria, pentru ce ați opta? (Din ce motiv?)
Dacă… prin reducere la absurd aş presupune că mi-aş schimba meseria, aş alege probabil medicina. Seamănă cu matematica.
”Toţi copiii pe care eu îi cunosc sunt nişte luptători”
- Ce credeți că se va întâmpla cu noi, copiii, după atâta interacțiune online?
Avem multe de recuperat, mai ales din punct de vedere emoţional. Au lipsit interacţiunile elev-elev, elev-profesor, părinte-profesor. Pentru copii e cel mai greu. Ei trebuie să-şi caute drumul, să trăiască experienţe, să acumuleze cunoştinţe, să ia decizii în ceea ce priveşte viitorul lor.
Toţi copiii pe care eu îi cunosc sunt nişte luptători şi sunt ferm convinsă că, împreună cu familia, alături de prieteni, colegi şi profesori, vor ieşi întăriţi din acestă experienţă.
Eu sunt optimistă şi chiar cred că, atât timp cât suntem sănătoşi, orice se poate rezolva, că vom depăşi criza şi TOTUL VA FI BINE! E în puterea noastră să creăm iar legăturile şi, cu răbdare, să revenim la normalitate.
”E mai uşor de transmis mesajul când predai fizic”
- Vă este mai ușor să predați fizic, la școală, sau în online?
E mai uşor de transmis mesajul când predai fizic, poţi citi în ochii celor care te privesc dacă mesajul tău a ajuns la ei sau nu. Pe când în online, nu. A fost o mare provocare pentru mine, profesor de matematică, să găsesc cele mai eficiente metode pentru a transmite mesajul către elevii mei. Am învăţat şi eu de la ei foarte mult în perioada aceasta şi le sunt recunoscătoare pentru asta.
”Varianta învăţământ hibrid a fost cea mai păguboasă”
- Credeți ca a fost o idee bună ca s-au închis școlile? Puteți, vă rog, să argumentați?
Este o situaţie fără precedent şi sper să nu mai trecem prin aşa ceva în viitor. Pandemia ne-a prins nepregătiţi din multe puncte de vedere. Şi, pe lângă aspectul ăsta, se adaugă teama oamenilor…
A fost, în acel moment, singura soluţie pe care au gândit-o autorităţile. Scopul a fost să rămânem sănătoşi. Nu cred că a fost o idee rea. Logica era că dacă stăm în casă şi respectăm restricţiile impuse va trece. Dar nu a funcţionat.
- Ce părere aveți despre măsurile luate de autorități cu privire la școli și elevi în perioada pandemiei?
Cred că puteau lăsa la decizia autorităţilor locale oprirea/pornirea şcolilor. Sunt zone în care şcoala putea funcţiona fără riscuri. Oricum varianta “învăţământ hibrid” a fost cea mai păguboasă. A fost complet ineficient, având de pierdut şi cei de la şcoală şi cei din online.
”Am înţeles că nu trebuie să alergi tot timpul”
- – Dumneavoastră considerați că aveați mai mult timp liber înaintea pandemiei sau în ”carantina” școlară?
Timp liber am doar în vacanţă. În ”carantina” şcolară, a trebuit să-mi pregătesc altfel lecţiile. Înainte căutam culegerile şi materialele potrivite, le puneam în geantă şi plecam la şcoală. Acum e alt proces: fac poza, creez lecţia, încarc etc. Altfel corectezi temele, testele. M-am reorganizat si m-am adaptat vremurilor, iar timpul liber a rămas acelaşi.
- Perioada în care am stat acasă v-a schimbat și pe dumneavoastră în vreun fel anume? În ce fel?
A fost o experienţă din care am avut de învăţat. Clar! Am înţeles că nu trebuie să alergi tot timpul, că cel mai important lucru în viaţa asta este sănătatea fizică şi psihică a ta şi a celor dragi ţie, restul sunt la ”şi altele”.
- Credeți că școala online este mai eficientă decât cea tradițională? De ce?
Se pot completa una cu cealaltă. Fiecare are părţile ei bune. De exemplu, e mai eficient să dai teme online deoarece poţi verifica individual şi lămuri eventualele neclarităţi sesizate. În şcoala tradiţională poţi urmări şi elevii care în online ar fi mai puţin activi şi în calitate de profesor obţii feedback-ul mai repede, după privire.
”Provocarea a fost să le creez sentimentul de siguranţă, de căldură”
- A fost greu sau ușor să predați matematica în sistem online? Vă rog să argumentați răspunsul.
Sistemul online a fost o mare provocare pentru mine. Când faci un lucru într-un anume fel de peste treizeci de ani şi-l schimbi peste noapte aproape total, este greu. Am început de la zero! La matematică nu poţi fără să scrii şi să explici, aşa că a trebuit să găsesc soluţii.
Marea mea dilemă la începutul experienţei online a fost: “Cum voi construi figurile geometrice fără tablă si instrumente?”. Prima idee a fost să-mi cumpăr tablă magnetică. Zis şi făcut! Am achiziţionat una, am luat instrumente, markere şi am rezolvat pentru un timp problema. Lucram pe tablă exact ca la şcoală, copiii puneau întrebări, le puteam da explicaţiile pe loc. Unii au numit-o “tăbliţa magică”, care rezolvă orice problemă.
Apoi am primit o tabletă grafică de la şcoală, care m-a trimis la un alt nivel! A simplificat mult munca de predare, corectat teme, lucrări. Dar a rămas aceeaşi întrebare: cum să faci cu figurile geometrice, cum să vadă copiii felul în care se foloseşte un raportor, un echer, un compas? Şi am descoperit programe prin care poţi creea figuri cu ajutorul instrumentelor geometrice.
A fost interesant, am ieşit din zona de confort, am evoluat, şi am învăţat. Ceea ce a fost într-adevăr de mare ajutor au fost copiii. S-au oferit să îmi explice, pas cu pas, cu răbdare, cum să descifrez lumea asta online, cum să dai ”share screen”, cum să mă conectez la lecţie de pe tabletă şi aşa mai departe.
- Ca dirigintă, care a fost provocarea școlii online?
Viaţa mea de dirigintă online a început abia în luna septembrie când am primit o clasă de boboci simpatici, frumoşi, foarte calzi şi un pic speriaţi. Şi cu nişte părinţi extraordinari! De fapt am cunoscut copiii pe “semigrupe”. Ei nu s-au văzut fizic cu toţii deloc, dar noroc cu activitatea online!
Provocarea a fost să le creez sentimentul de siguranţă, de căldură, să le răspund la toate întrebările, curiozităţile si temerile. Le-am promis că la sfârşitul pandemiei vom face cel mai tare party ever! Şi eu sunt om de cuvânt.
Comments are closed.