Motto:“Profesorul mediocru vorbeşte. Profesorul bun explică. Profesorul foarte bun demonstrează. Profesorul eminent inspiră.” – William Arthur Ward
Sunt momente în adolescenţă când doreşti să-ţi aduci aminte de primul impact cu un profesor care urma să-ţi schimbe viaţa. La această frumoasă vârstă, cu toţii ne dorim să găsim acel model, fie el actor, cântăreţ sau om de televiziune, însă eu am ales o persoană de care sunt mândră şi care va fi pentru mine un model de urmat întotdeauna: un profesor.
Nu-mi amintesc care a fost reacţia mea la noii profesori ai clasei, dar îmi amintesc cu drag de o doamnă profesoară care din acel moment a contribuit la formarea mea, atât ca elev iubitor de creaţie, cât şi ca om în societate. Din ultima bancă urmăream fiecare reacţie a colegilor mei, dar şi fiecare gest făcut de doamna profesoară Mariana Crăciun, profesor doctor de Limba şi Literatura română al Colegiului Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare’’.
După primele cuvinte, am ajuns să o îndrăgesc datorită vocii sale de o calmitate rar întâlnită, această calitate fiind cheia în relaţiile cu elevii. Părul blond şi drept, asemănat, pot spune, cu cel al unei păpuşi de prin vitrine, dar şi privirea sa extrem de caldă şi pătrunzătoare, împreună cu multitudinea de culori vii purtate zi de zi, te fac să vrei ca simpla sa prezenţă să te înconjoare întotdeauna. Cu un zâmbet larg şi câţiva paşi sfioşi făcuţi pe sub privirile noastre, încerca să ne descopere, să ne cunoască, dar cel mai important, să ne spună că timp de 4 ani ne va fi prietenă.
Acum, clasa era scena pe care doamna profesoară urma să-şi joace rolul de zi cu zi, iar noi eram spectatorii care o aplaudam cu sufletul după fiecare lecţie predată. Zilele au trecut, iar pasiunea mea pentru literatură a crescut din ce în ce mai mult. Am început timid să scriu, poate cu aceeaşi timiditate cu care doamna profesoară s-a apucat pe la vârsta adolescenţei de scris. Ştiind că voi lua totul ca pe o nouă provocare, a încercat de fiecare dată să-mi dea ceva de făcut pentru a câştiga ceea ce aveam nevoie: încrederea în mine.
Bucuria de pe faţa dumneaei în momentul în care intra în clasa era uneori de nedescris. Simţeam întotdeauna că are ceva minunat pregătit pentru noi. Şi aşa a fost! Cei patru ani de liceu s-au desfăşurat ca o poveste, iar dacă închideam ochii, îmi imaginam că vocea este desprinsă dintr-o minunată casetă de poveşti. Fiecare din noi am fost personaje în viziunea doamnei profesoare, deoarece în povestea sa cu toţii am avut un rol important.
Invitaţiile făcute în decursul anilor spre a descifra misterul tuturor creaţiilor au fost pentru noi cheia spre o nouă lume de care ne vom bucura întotdeauna. Nu am crezut vreodată că va exista un profesor care să câştige toată încrederea şi admiraţia mea faţă de munca pe care o depune, faţă de felul său de a fi, dar cel mai important, faţă de materia pe care o preda. Cu fiecare zi petrecută în liceu, am descoperit în doamna profesoară acel model de profesor pe care orice elev ar trebui să îl aibă. Vocea dumneaei şi calmitatea de care a dat dovadă cu fiecare elev în parte ne-au călăuzit pe un drum presărat de florile creaţiei, la capătul său aflându-se tot respectul nostru ce a înflorit pentru doamna profesoară.
Sub înfăţişarea sa atât de duioasă şi diafană, se ascunde un caracter puternic, ajutând-o întotdeauna să îndeplinească fiecare dorinţă ce urma să-i umple sufletul de bucurie. În tot acest timp, doamna profesoară a fost ca un doctor, gândindu-se întotdeauna la nevoile fiecărui elev, încercând apoi să trateze fiecare problemă a noastră printr-un mod inedit, folosindu-se de toată capacitatea de a înţelege şi de a empatiza cu elevii. Lecţiile predate în fiecare oră de curs nu s-au rezumat doar la programa şcolară, ci au făcut parte dintr-o altă ramură: cea a formării elevului ca bază în societate.
„Nu-mi fac planuri. Trăiesc”, sunt vorbele unui profesor care îşi încurajează elevii să se bucure de orice clipă, de tot ce ne poate oferi viaţa în orice moment. Un profesor bun este asemenea unui tablou celebru format din numeroase puncte şi linii, formându-se astfel prin unirea lor un întreg, o emoţie, un suflet, un chip minunat şi îndrăgit de toţi elevii. Datorită iubirii purtate în suflet pentru literatură, doamna profesoară a început să transmită prin cărţile publicate o serie de emoţii care să sensibilizeze cititorul. Uneori totul poate fi înţeles atunci când ai alături de tine pe cineva care îşi dedică timp, energie şi zâmbet, acestea fiind cheia tuturor reuşitelor noastre.
Visul meu spre a reuşi mai departe să mă descopăr în această lume a luat naştere cu ajutorul unei profesoare care a crezut în mine încă din prima zi. „Îmi doresc ca peste ani să mă mândresc cu realizările tale!”, cuvinte pe care nu le voi uita vreodată, însemnând pentru mine enorm. Datorită dumneaei, greul a devenit o joacă, iar imposibilul a 
devenit imediat posibil. M-a învăţat să spun „Eu pot” când nu mai exista vreo fărâmă de încredere în mine. „Fiecare om are un rol important pe pământ” sunt cuvintele unui profesor, care mai întâi de toate ne-a fost prietenă sau a încercat în timpul petrecut împreună să fie pentru noi ca un membru din familie. Uneori doamna profesoară poate fi asemănată cu un duh dintr-o lampă, fiind acolo de fiecare dată când dorinţele noastre încercau să prindă contur. De multe ori m-am simţit prinsă că într-un labirint, dar am descoperit foarte uşor drumul datorită dumneaei, care nu a mers înaintea mea pentru a mă face să mă simt inferioară cunoştinţelor, ci a mers lângă mine, considerând că doar aşa voi înţelege şi voi avea încredere în mine.
Acest model pe care eu mi l-am ales în urmă cu patru ani nu este numai un profesor deosebit, ci este un om minunat, o mamă şi o prietenă de excepţie, care a fost lângă mine de câte ori am avut nevoie. Simţul umorului nu a lipsit niciodată, făcându-ne întotdeauna să fim cu zâmbetul pe buze şi să ne începem ziua bucurându-ne de cuvintele pe care le rostim. Am călătorit în toată această perioadă însoţită de vorbele minunate pe care mi le-a spus de fiecare dată. Timpul a trecut, iar eu am continuat să scriu datorită doamnei profesoare, care s-a arătat mulţumită de fiecare dată când i-am împărtăşit gândurile. Mă bucur enorm de mult că mi-a fost dat să o întâlnesc, dar cel mai important, că am ales să-mi fie model. Un astfel de profesor este îndrăgit, iubit şi respectat de toţi elevii, făcându-ne viaţa mai uşoară şi mai frumoasă prin toată iubirea transmisă pe parcursul orelor. E un sentiment pe care nu doar eu, ci toți elevii săi îl împărtășesc, pentru că și lor profesorul Mariana Crăciun le-a schimbat, într-un fel, viața.
Un pedagog desăvărșit
„Pe cât de simplu pare, pe atât de greu este să descrii o persoană care ţi-a marcat viaţa într-un mod pozitiv şi cu atât mai mult, atunci când îţi este mentor. Doamna profesoară Crăciun Mariana îmi ghidează paşii spre cunoaşterea Limbii şi literaturii române încă din clasa a IX-a. Dumneaei m-a ajutat să redescopăr farmecul lecturii, frumuseţea şi bogăţia limbii române, plăcerea de a citi şi de a interpreta ceea ce am lecturat. Fără să folosesc cuvinte mari, este un pedagog desăvârşit, un om care ştie să ne capteze atenţia, de cele mai multe ori doar întrebându-ne <ce faceți?>. Nu are nevoie de ton ridicat, nu există ameninţări, iar orele cu dumneaei sunt pur şi simplu frumoase. Din punctul meu de vedere este mai mult decât un profesor de nota 10, e un profesor prieten, un profesor apreciat şi, pot spune fără reţinere, un profesor iubit. Cine a avut onoarea să o cunoască îmi poate susţine, fără echivoc, părerea. La rândul meu, mă simt onorată că am cunoscut-o şi că îmi este mentor şi sper că prin activitatea mea să o fac pe doamna profesoară mândră că i-am fost discipol.”
– Săpătoru Maria Iustina, clasa a XI-a B
„Profesorul ideal în două cuvinte: Crăciun Mariana”
„Profesorul ideal în două cuvinte: Crăciun Mariana. Îmi amintesc prima săptămâna din clasa a IX-a, stăteam în a treia banca la perete şi ascultam cu atenţie cuvintele pline de culoare, rostite de doamna profesoară de Limba şi literatura română. Dragostea cu care dumneaei ne explică fiecare lucru neînţeles de către noi, dar şi dorinţa de a-şi împărtăşi pachetul de cunoştinţe adunate pe parcursul întregii sale cariere este de nedescris. Activităţile desfăşurate oră de oră pun mintea elevului în continuă mişcare, trezind dorinţa de a participa la ”desluşirea misterelor tuturor operelor”. Susţin că doamna profesoară Mariana Crăciun este profesorul ideal deoarece pe lângă faptul că reuşeşte prin talentul şi înclinaţia sa de a fi un cadru didactic excelent, poate şi să atragă elevii asupra orelor de Limba şi literatură română, reuşind să dezvolte creativitatea şi să îndrume elevii cu mai mult sau mai puţin potenţial spre drumul succesului. Nu cred că este cineva care să nu aibă o părere bună despre doamna profesoară.”
– Gavriloae Ana, clasa a XI a B
Un profesor care reuşeşte să deschidă noi orizonturi
„O personalitate importantă din viaţa mea ce îmbină utilul cu plăcutul şi ştie să-şi nuanţeze orele de Limba română. Datorită dumneaei mi-am dezvoltat orizonturile de gândire, imaginaţia şi perspectiva. O stimez pentru felul în care îşi desfăşoară activităţile, făcând dintr-o lecţie grea ceva ce vei reuşi să înţelegi.”
– Miruna Mareş, clasa a XI-a B
„Frumoasă, inteligentă, prieten de suflet, lumina orei de română, cu o răbdare nemărginită oferind dragoste şi atenţie în mod egal tuturor, o fiinţă aleasă, cu vocea caldă.”
– Daria Elena Gîrbă , clasa a-V-a A
O prietenă minunată care a fost întotdeauna acolo pentru cine a avut nevoie
„Nu pot rămâne indiferentă la suferinţa celor din jurul meu!”
–Prof. Dr. Mariana Crăciun
„O persoană cu un suflet mare, care înţelege mereu ce e în sufletul unui copil!”
– Ioana Sorina Cernat, clasa a XI-a B
Un profesor modern
„Pentru mine un profesor perfect este doamna profesoară de Limba română, Crăciun Mariana. Dumneaei este o doamnă cumsecade, o profesoară fără preţ şi o prietenă perfectă. Se îmbracă modern, foloseşte cuvinte frumoase şi formule cizelate, este veselă şi în acelaşi timp puţin severă, lucru care mă face să ador orele făcute de aceasta. Făcându-şi griji de viitorul fiecăruia dintre noi, ne convige să apreciem şcoala şi să învăţăm, deoarece totul e spre binele nostru. Mergem pe un drum ce niciodată nu ştim unde ne va duce. Profesorii cum sunt ei, severi/ veseli/ liniştiţi, mereu ne vor îndruma să mergem pe acel drum unde totul va fi în favoarea noastră, iar restul depinde de noi! <Un profesor este un zidar, zideşte ziua cea de mâine.
– Chenciu Diana Alexandra, clasa a-XI-a B
Un profesor cu o energie minunată, care împarte zâmbete
„Doamna profesoară de Limba şi literatură română, Crăciun Mariana, este o persoană cu o energie pozitivă debordantă, un zâmbet copleşitor şi cu o calmitatate inestimabilă. De fiecare dată merg cu plăcere la toate orele, iar felul dumneaei de a fi îmi transmite numai optimism şi plăcere pentru studierea limbii şi literaturii române. Pentru mine este un exemplu de om frumos, complet, care defineşte în întregime o personalitate umană calitativă şi morală. ”
–Ioana Ţopa, clasa a-XII-a G
Acestea sunt doar câteva cuvinte transmise din suflet pentru doamna profesoară. Părerile nu vor înceta să vină, deoarece nu cred că există destule cuvinte prin care noi o putem caracteriza sau îi putem mulţumi pentru activitatea desfaşurată in mijlocul elevilor.
„Şi chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Şi chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina!” – Nicolae Titulescu Acest citat reprezintă efortul depus de un profesor pentru a ajunge la inimile elevilor, iar doamna profesoară Mariana Crăciun a reuşit să ne lumineze calea, fără a se opri doar la o scânteie, ci dăruindu-ne întreaga sa lumină.
Nu m-am oprit aici şi am vrut să aflu şi părerea colegilor doamnei profesoare:
„Mariana Crăciun este o profesoară de elită, care are har şi o înaltă conştiinţă profesională. Cărţile publicate de ea sunt bine documentate şi dovedesc certe abilităţi interpretative în stil eseistic. În plus, este admirabil să reuşeşti atât în plan profesional, cât şi în cel familial, să poţi face faţă, cu brio, încercărilor vieţii.”
–Victoria Huiban, prof. Dr. Limba si literatura română, Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău
„Oricâte cuvinte frumoase aş scrie despre colega mea, nu aş putea nici pe departe să acopăr toate calităţile pe care le are şi de care dă dovadă. Este un om cu totul aparte, cu o vocaţie ce depăşeşte graniţele unui cadru didactic obişnuit. Foarte rar mi-a fost dat să întâlnesc o persoană în care să se întrunească cele mai alese însuşiri care ar trebui să caracterizeze „omul” în adevăratul sens al acestui cuvânt. Dar ea este un exemplu rar care în mod discret duce o activitate deosebită în folosul celor care au nevoie de sprijin şi educaţie. Înzestrată cu multă delicateţe, nobleţe, modestie şi frumuseţe sufletească, face ca prezenţa ei lângă mine să îmi dovedească faptul că am întâlnit un adevărat OM. Cu privirea pătrunzătoare şi expresivă, îmi transmite numai energie pozitivă. Prin pasiunea ei împletită cu multă muncă şi dăruire, naşte vocaţia de profesor, cea care i se potriveşte cel mai mult. Este acea fiinţă pe care şi tu… şi eu… şi noi cei din jurul ei ne-o dorim mereu alături.”
– Ana Maria Radu, prof. Informatica, Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău
Vorbele vor fi întotdeauna prea puţine pentru dragostea pe care noi o purtăm în suflet, însă faptele au fost şi vor fi întotdeauna pe măsură. Doamna profesoară va fi cea de care îmi voi aminti cu drag peste ani, îi voi auzi întotdeauna vocea caldă şi îmi va lumina chipul prin zâmbetul purtat zi de zi pentru noi. Datorită dumneaei, am început să zâmbesc şi să iubesc tot ceea ce fac, să trăiesc prin creaţie şi să am încredere în mine. Mă bucur că am ales un astfel de model în viaţa mea, care să-mi lumineze pas cu pas atât lumea creaţiei, cât şi viaţa minunată de zi cu zi.
“Atunci când un stat nu îşi plăteşte profesorii, copiii sunt cei ce plătesc în cele din urmă”. Guy Bedos
Diana Mariana Puiu, membră a Grupei New Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Pedagogic “Ştefan cel Mare”
Be First to Comment