Întunericul se risipi. Iar în pădure se răspândi ceața. Acolo, în inima pădurii, era o casă unde locuia o fată, pe nume Stela.
Când mergea la școală, Stela era badjocorită de copii, pentru că locuia în cea mai întunecată locuință, unde chiar și spiritele pădurii se speriau (așa se spunea).
Odată, bunica când a luat-o de la școală, a întrebat:
– De ce ești supărată, draga mea?
– Toată lumea are ceva cu mine, din cauza locuinței, răspunse Stela.
– Nu-i băga în seamă, pentru că în locuința ta sunt ascunse multe secrete, îi spuse bunica.
Stela era confunză. Oare ce fel de secrete ascundea casa ei? Până într-o zi, când a aflat că poate vedea lucruri anormale. A găsit în podul casei o carte și a citit din ea.
-Ce?! Nu se poate!
Stela află astfel că are puteri magice. Dar ce fel de pueri?
A întrebat-o pe mama sa dacă știe ceva în legătură cu asta și i-a arătat o fotografie, din carte, în care o fetiță care îi semăna perfect purta o pelerină magică și o baghetă. Iar fetița era însoțită chiar de mama Stelei, care purta, și ea, ân mâini, o mătură magică.
Stela era și mai confunză. Este oare adevărat? În casa ei se afla magie? Ea și mama ei aveau puteri magice?
Când se întreba asta s-a teleportat dintr-odată, împreună cu mama ei, cu o sută de ani în urmă, la un bal, care se desfășura chiar în casa lor, care arăta ca un castel.
Din ziua aceea, nu o mai supărară cuvintele colegilor ei, pentru că viața ei era mult mai interesantă.
Miruna Maria Hanganu, 10 ani, clasa a IV-a, elevă la Colegiul Național ”Ferdinand I” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Textul a fost inspirat de fotografia lui Vlad Eftenie.
Comments are closed.