Sâmbătă, 17 ianuarie 2015, în jurul orei 14.00, s-a spart o conductă de apă ce alimenta Bacăul din lacul de la Valea Uzului. Avaria a lăsat întreg oraşul fără apă. Citiţi mai jos un reportaj realizat de mai mulţi elevi de clasele IV – VII, membri ai grupei True Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău, afectaţi ei înşişi de “seceta” care a lovit Bacăul.
Apa – problemă locală
În data de 17 ianuarie, în jurul orei 17.00, Bacăul, “un oraş model”, a rămas fără una dintre cele mai importante resurse: apa. Cei mai norocoşi dintre băcăuani, anunţaţi din timp că vor “seca” robinetele, au apucat să-şi umple căzile cu apă, ceilalţi s-au trezit pe nepregătite în ipostaza nefericită: “Nu am avut cu ce să trag apa la toaletă!”. Numeroşi băcăuani aflaţi în această situaţie nu au reuşit să-şi potolească “setea” decât după ce au golit de apă frigiderele magazinelor şi supermarketurilor. După ore întregi de aşteptare, în multe blocuri din Bacău nici duminică, 18 ianuarie, în jurul orei 13.00, problema nu era rezolvată. “M-am săturat să mă spăl la lighean!”, a devenit uşor, uşor, refrenul locatarului din toate blocurile Bacăului. “Ziua de sâmbătă era ziua de baie. Încep săptămâna simţindu-mă murdară”, şi-a exprimat altcineva nemulţumirea. Lipsa apei a devenit în câteva ore problema tuturor, o problemă locală.
(Mihaela Radu, clasa a VII-a, Şcoala “George Bacovia”)
Trai preistoric în secolul vitezei
Luaţi pe neaşteptate de “seceta” din robinete, băcăuanii au fost nevoiţi să ducă o viaţă “preistorică”, cu duşuri la lighean şi vînători de bidoane cu apă. După mai mult de 12 ore în care au aşteptat o rezolvare, locuitorii afectaţi de această avarie au aflat că, până la remedierea situaţiei, urmează mai multe zile în care vor primi apă cu porţia, la un interval de câteva ore. “De ce nu se ocupă nimeni de această problemă”, a fost întrebarea care i-a frământat în aceste zile pe locuitorii oraşului transportaţi fără voie în timp, la preistorie, în secolul vitezei.
(Raluca Bichiu, clasa a V-a, Şcoala “Ion Creangă”)
Băcăuanii, fără cea mai folosită resursă naturală
Sâmbătă, 17 ianuarie, băcăuanii au aflat că apa, resursa naturală cea mai folosită, i-a “părăsit” pentru o perioadă necunoscută de timp, din cauza unei avarii la conducta care alimenta oraşul, din lacul Valea Uzului. Specialiştii speră să rezolve problema cât mai devreme. Apa a mai fost zărită, totuşi, în acest weekend, în câteva case, ieşind prin robinete. Eu şi ceilalţi băcăuani sperăm ca apa să vină din nou în acest oraş.
(Teodora Raţă, clasa a IV-a, Colegiul Naţional Pedagogic “Ştefan cel Mare”)
Ca în epoca de piatră
Bacăul, un oraş modern, a ajuns să trăiască pentru câteva zile ca în epoca de piatră, fără apă rece şi caldă. Băcăuanii au fost nevoiţi să se spele cu apă minerală pe faţă şi pe dinţi. Viaţa fără apă nu există şi dacă nu o să repare mai repede conducta avariată, Primăria Bacău va trebui să ia o decizie foate importantă în această direcţie. La baie cum să te duci dacă nu ai apă?! Mi se pare un lucru foarte ruşinos ca în secolul vitezei un oraş întreg să rămână fără apă. De necrezut! Imaginaţi-vă ce va fi luni în şcoli şi la locurile de muncă!… Sper ca în maximum două zile această problemă se va remedia şi Bacăul va reveni la normal. Dacă situaţia nu se va rezolva mai repede mi se pare corect ca oamenii din Primăria Bacău să împartă gratis apă îmbuteliată locuitorilor oraşului.
(Alexandra Herciu, clasa a VII-a, Şcoala “George Bacovia)
Cold, cold water. La lighean.
Sâmbătă, la 22.00, am ajuns acasă. Şi am văzut că nu mai este apă curentă. Panică… Am început toţi să sunăm diferiţi vecini, pentru a vedea dacă şi ei au aceeaşi problemă. Părinţii mei au adus bidoane cu apă pentru a ne spăla. Pe lângă faptul că a trebuit să ne spălăm la lighean, apa era foarte rece, făcând astfel aproape imposibilă utilizarea ei. A doua zi dimineaţă, erau zvonuri prin vecini cum că “problema este foarte gravă” şi că “poate lua chiar şi trei zile până când o să avem apă”. Ciudat sau nu, duminică dimineaţă eu aveam apă la robinet, cu o presiune mai mică, dar măcar nu mai era nevoie să folosesc din nou acea apă rece, rece, ca să mă spăl.
(Răzvan Vrânceanu, clasa a VII-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu”)
Cozi la izvorul Mărgineni
Rămaşi fără apă la robinete, băcăuanii au fost nevoiţi să se îngrămădească la izvoarele din judeţ, pentru a umple sticle şi bidoane, rezerve care să le acopere necesităţile pe care oprirea apei le-a provocat. Cei care aşteptau la rând la Izvorul Mărgineni, sâmbătă seară, pe la ora 20.00, pe un ger groaznic, erau revoltaţi de lipsa apei din oraş. Luaţi prin surprindere, băcăuanii au simţit pe propria piele importanţa apei.
(Laura Cristea, clasa a VII-a, Şcoala nr. 10).
O şansă de a preţui apa
Sâmbătă eram la mătuşa mea. Am mâncat iar când am vrut să spălăm vasele am realizat că nu avem absolut deloc apă, nici cât să spălăm măcar un măr. La robinete nu curgea niciun strop. Am coborât în scurt timp la magazin să cumpărăm câteva bidoane cu apă, ca să avem de băut şi de spălat vasele. Când am ajuns acasă la mine, la o distanţă de două blocuri de casa mătuşii mele, am descoperit că eu aveam apă. Eram foarte fericită, pentru că am realizat că este foarte greu fără apă.
(Georgiana Călăraşu, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială „Dr. Alexandru Şafran”).
“Voi preţui apa mai mult”
Pe 17 ianuarie, în jurul orei 16.00, am sesizat faptul că la robinete nu mai curge niciun strop de apă. Mai târziu, am aflat de pe site-ul Deşteptarea că s-a spart o conductă la Dărmăneşti şi că problemele legate de apă vor continua câteva zile. Am avut noroc că în casă aveam apă plată. A fost ciudat că a trebuit să o folosesc pentru spălat pe mâini, pe faţă şi pe dinţi. Că a trebuit să mă spăl la lighean. Am apelat şi la şerveţele umede. Am ajuns la concluzia că e groaznic fără apă. De acum înainte voi preţui apa mult mai mult.
(Raluca Antal, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială „Dr. Alexandru Şafran”).
Be First to Comment