Despre Târgul de la Sibiu se spune că este cel mai frumos târg de Crăciun din România, dar asta e doar deocamdată, după părerea mea. Sunt sigură că în 2020 o să fie în alt oraș, dar opinia mea despre viitor va fi pusă într-un alt articol. Acum, să trăim în prezent, nu în viitor sau în trecut, pentru că riscăm să pierdem tot ce e mai frumos.
Eu nu neg că este spectaculos dar, când drumul e atât de lung de la Bacău la Sibiu, ajungi să te plictisești la un moment dat, chiar dacă ești cu clasa și cu diriginta pe care am ajuns cu toții să o iubim atât de mult într-u timp atât de scurt. A devenit ca o a doua mamă pentru noi, fiind perfectă exact așa cum este ea. O să revin în alt moment să vă demonstrez că noi suntem cei mai norocoși să o avem ca profesoară și dirigintă pe doamna Iuliana Dobrin.
Târgul de Crăciun de la Sibiu a fost o experiență nemaipomenită! Totul a fost ca o feerie, un loc superb cu multe luminițe magice. Ca dezavantaj, am întâlnit mult prea multă aglomerație, dar, în rest, totul a fost nemaipomenit de plăcut. În târg am descoperit cea mai bună ciocolată caldă, adică ciocolata albă cu aromă de cocos. Vă avertizez că doar în Sibiu o găsiți, deci îmi pare rău pentru voi. 🙂 Am descoperit, de asemenea, foarte multe stăndulețe, cu obiecte care mai de care mai interesante, dar am găsit și standuri cu mâncare, care aveau de la gogoși, mere caramelizate, popcorn sau vată de zahăr, la mâncăruri tradiționale. Aș zice că la suveniruri mai au de lucrat. Nu prea știu pe ce să se axeze, dar, cum fiecare are puncte forte și lucruri complet lăsate pe dinafară, e în regulă deocamdată. Nu trebuie să înțelegeți că nu aveau, erau o grămadă, dar nu pentru oamenii mai complicați, ca mine, care am căutat un lucru mai spectaculos. La asta m-am referit, consider că am fost foarte explicită. Să continuăm. Sunt o mulțime de lucruri de văzut și de făcut în târg dar, când ai numai o oră la dispoziție, poți vedea, dacă te grăbești, și nu stai la nicio coadă, cam o jumătate de târg magic.
Per total, a fost o experiență de basm, pe care nu o voi uita niciodată, deoarece doamna dirigintă e ca o zână fermecată, care nu te lasă să uiți momentele frumoase petrecute alături de cei pe care îi vezi aproape în fiecare zi. Școala e ca o buclă în timp, pe care o repeți până o vei ține minte. Dar asta e o buclă în timp specială și nu sunt responsabilă pentru cei care nu o pot face sau vedea așa. Îi mulțumesc doamnei diriginte că într-un timp atât de scurt a făcut și o excursie! Sper să urmeze multe altele de acum încolo! A fost o experiență de neuitat!
Text: Maria – Alexandra Vaman, 11 ani, elevă, în clasa a V-a A, la Școala Gimnazială ”Dr Alexandru Șafran” și membră a Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Comments are closed.