Duminică, pe data de 14 februarie, de la ora 18:00, a avut loc, la Teatrul Municipal ”Bacovia”, premiera spectacolului ”Tiadora”, după Maria Manolescu Borșa, scriitoarea care a câștigat cu textul ce stă la baza acestei producții Concursul de Dramaturgie Bacău Fest Monodrame, în anul 2019.
În ciuda faptului că era ”Ziua îndrăgostiților”, spectacolul nu a surprins întocmai o poveste roz de dragoste. Aceasta a plasat spectatorii din scaunele lor comode, din viața lor comodă, în fața unei imagini terifiante.
Ultimele momente ale vieții unui om mi se par o ironie tristă… Acele clipe în care un film se conturează, iar timpul se dilată. O viață întreagă se metamorfozează în cateva secunde. Dar cum faci ca în acele momente să cuprinzi atâtea emoții? Cum faci să nu te întrebi ”ce ar fi fost dacă?”. Nu pot decât să-mi închipui sentimentele trăite de un om care pune capăt la tot, iar la teatru am avut ocazia să urmăresc acest final din perspectiva Tiadorei.
Spectacolul m-a marcat din cauza lipsei resentimentelor protagonistei. O viaţă atât de grea a fost trăită de personajul principal și totuși nu și-a regretat deciziile, nu s-a uitat în sus dorindu-şi să nu se fi lăsat pradă unei căderi. Pentru această femeie abuzată, aruncarea de la etajul opt a reprezentat un zbor departe de toate problemele, o evadare. Au fost multe conjuncturile care au adus-o pe fată spre ultimele ei clipe, însă acestea au început cu momentul în care a cunoscut un bărbat. L-a iubit. L-a iubit şi în momentele în care o distrugea, l-a iubit mereu. În perioada în care a rămas alături de el, s-a agăţat de un strop de speranță. S-a ținut cu toată forța de o credință care o sfărâma încet: îl făcea mai bun. Dar oare merită să fi făcut atâtea sacrificii pentru a-l face mai bun?
Femeia avea visuri, speranțe şi o obsesie ciudată pentru a face enumerații de câte trei elemente. Aceste lucruri îl deranjau pe soțul ei și, cu timpul, acest deranj a luat forma violenței. Își revărsa insecuritățile pe femeia nevinovată. Fiecare palmă pe care o dădea îi creștea falsa stimă de sine. Trecând pe lângă fiecare etaj, femeia își amintea, în cădere, de viața ei și de motivul pentru care aceasta s-a curmat prea devreme. Singurul etaj la care a lăsat liberă o urmă de speranță a fost cel al ”bărbatului vegetal”. El era tot ce nu era soțul ei: 1 – bun, 2 – calm, 3 – iubitor. El reînvia lucruri moarte și poate că acest lucru o făcea să creadă că și ea poate fi reînviată. Însă gravitația a smuls-o imediat din visarea spre o poartă de scăpare din infernul ce constituia viața ei. Poate că bărbatul vegetal ar fi putut să o salveze chiar dacă era moartă, dar acum, când se apropia de asfaltul neiertător, nimic nu o mai putea învia. În ultima clipă, femeia s-a uitat în sus văzându-și copilul care, frânt de imaginea oribilă a sinuciderii, a strigat după ea. Ea a simțit cum, cu fiecare etaj, strigătul se maturizează, ajungând la ea ca unul provenit de la un adult. Acest moment reprezintă o viaţă a băiatului la care ea nu va mai putea fi martoră. În final, totul s-a oprit: 1-furia 2 – suferința, 3 – violenţa. Din toată viața ei a rămas doar un trup neînsuflețit odihnindu-se pe asfaltul rece.
Personajul a fost adus pe scenă de către actrița Eliza Noemi Judeu, care a pătruns în sufletele tuturor.
Un alt factor care a contribuit la sensibilizarea celor prezenți a fost construcția sonoră realizată de către Vlad Nicolici și Giuseppe Torboli.
Consider că “Tiadora” ne învaţă pe toți că, uneori, încercând să îmbunătățești și să salvezi pe cineva (care nu merită), te omori încet pe tine.
Teodora Nistor, elevă, în clasa a IX-a, la Colegiul Național ”Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto credit: Chromatique. Sursa: Teatrul Municipal ”Bacovia”
„Tiadora”
după Maria Manolescu BorșaDistribuția:
Eliza Noemi Judeu
Vlad Nicolici & Giuseppe Torboli – Construcții sonore liveRegia artistică: Sorin Militaru
Scenografia: Horațiu Mihaiu
Film animație: Bogdan Mihăilescu
Video concept: Ovidiu Ungureanu
Outfit Eliza Noemi Judeu by Corina GorandaRegia tehnică: Nicu Pașcu
Sonorizare: Cristi Jugaru
Lumini: Daniel Bibire
Video proiecție: Liviu Maftei
Șef producție: Bogdan VîrgoliciSponsor: Hostel Holland
Comments are closed.