”Momo”, un nume simplu, de la care ai vrea să auzi o poveste sau, mai degrabă, să vezi toată povestea. Spectacolul “Momo”, realizat la Teatrul Municipal ”Bacovia”, de către regizorul Gheorghe Balint, a fost pentru mine singura piesa de teatru care m-a făcut atent și care chiar m-a impresionat profund, dintre toate piesele de teatru văzute până acum. Pentru momentele în care jucau actorii, pentru scenografie, dar mai ales pentru tema sa.
Tema principală a spectacolului ”Momo” este timpul, timpul “nostru” care, de fapt, nu este chiar al nostru, nu ne (mai) aparține, petru că majoritatea dintre noi îl irosim, fără a realiza că, irosind, nu mai rămânem cu absolut nimic.
Toti “hoții de timp”, precum munca, telefoanele, jocurile, ne fură viața, stilul de a trăi. Timpul trebuie folosit pentru a ne implini visurile pe care încă le gândim, pentru a călători sau pentru a-l petrece cu cei dragi, și nu stând doar pe telefoane sau muncind non-stop doar pentru bani. De parcă asta ar fi tot ce putem face, singura noastra opțiune, să îl irosim, sa îl vindem “oamenilor cenușii”, care vor sa ne controleze din orice colț al lumii.
Da, încă mai există, spre mirarea multora, și oameni precum personajul Gigi, care se gândește că până acum a trăit într-o minciună, care își dă seama de valoarea timpului său și realizează că el visa să aibă tot felul de job-uri care îi plăceau, dar în realitate e paznic la înmormântări. Spre mirarea unora, mai există oameni ca Momo sau ca Beppo, mai există… oameni.
Spectacolul în sine, bazat pe romanul lui Michael Ende, este un exemplu pentru noi toți, este adevărata față a lumii, în care noi trăim acum, în prezent, și trebuie să ne trezim la realitate, până nu e prea tarziu.
Tu știi cât timp ai?
Claudiu Negru (FOTO), 16 ani,
elev, în clasa a X-a, la Colegiul ”Henri Coandă” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Comments are closed.