Un teatru de văzut cu sufletul. Opt premii pentru o trupă de teatru de nevăzători din Bacău

Trupa de teatru ,,Inocent Theatre”, un proiect al Asociației Nevăzătorilor din România – Filiala Bacău, a reușit, de curând, muncind cot la cot cu actorul Teatrului Municipal ”Bacovia”, Matei Bogdan, care i-a coordonat în calitate de regizor, să câștige opt premii la Festivalul de Artă Dramatică ,,Stella Maris” din Constanța, cu spectacolul ”Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian.

La secțiunea Teatru a festivalului, membrii trupei ,,Inocent Theatre” au câștigat Locul I și Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal – Cristi Măric, Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal – Elena Dumitru, Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar – Laura Damian, Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar  – Florin Kovacs și Premiul pentru expresivitate – Vasile Damian. Juriul festivalului a acordat, de asemenea, trupei băcăuane Premiul I pentru coloana sonoră și decorul din ,,Steaua fără nume”, și Premiul pentru prestanță și eleganță – Iulian Cioineag.

Trupa ”inocenților” iubitori de teatru este formată din niște persoane deosebite, speciale în adevăratul sens al cuvântului, cu un entuziasm copleșitor și un zâmbet molipsitor. Cu toate că nu pot vedea cu ochii, acești oameni văd, în mod cert, cu sufletul. Câți dintre noi, restul, facem oare asta?

Matei a început să lucreze cu actorii Asociației Nevăzătorilor din România – Filiala Bacău acum un an și jumătate. Îi consideră niște oameni extraordinari, ,,inocenți”, după cum ne sugerează și numele trupei, pasionați de actorie și artă dramatică în general.

Pentru el, acest proiect a fost, inițial, o necunoscută. Ne-a povestit cum, într-o zi, văzând afișul prin care trupa solicita ajutorul unui actor pentru regia spectacolelor, a fost singurul care s-a oferit să îi sprijine.

Și-a dorit ca piesa ,,Steaua fără nume”, în versiunea ,,Inocent Theatre”, să ajungă în cât mai multe orașe, ceea ce a și reușit, deoarece au avut o reprezentație la Teatrul Evreiesc de Stat din București, precum și la teatrele din Tulcea și Galați. Este un proiect unic în România, ce merită apreciat și susținut de cât mai multe persoane, fie și prin simpla prezență ca spectator.

A ales această piesă cu sufletul, pentru că a considerat-o de o inocență aparte, parcă special creată spre a fi pusă în scenă de ,,Inocent Theatre”, deoarece ,,se mulează perfect pe tipologiile umane existente în grup”.

A luat colaborarea ca pe o provocare, la început neștiind că actorii sunt nevăzători. Astfel, venise la prima întâlnire cu textul piesei printat, moment în care i s-a spus: ,,Știi, noi nu vedem, așa că nu putem citi.”. A urmat întrebarea firească: ,,Cum memorează actorii replicile?”. Tot din partea regizorului am primit și răspunsul: ,,Prin intermediul tehnologiei. Sunt folosite programe care transformă textul scris în fișier audio.”

Are încredere în actorii coordonați de el, consideră că aceștia ar putea deveni licențiați în artele spectacolului, având în vedere faptul că toți sunt deja absolvenți ai unor facultăți și profesează în viața cotidiană în diferite domenii, fiind kinetoterapeuți, avocați, ingineri, etc. Crede totuși că singurul impediment în acest demers al lor l-ar reprezenta societatea în care trăim, care nu sprijină și nu crede în potențialul oamenilor cu anumite probleme.

Oamenii l-au motivat să se implice. Cel mai dificil moment i se pare atunci când actorii au diverse dispute între ei, iar el nu știe în ce manieră să abordeze situația. Cu toate acestea, indiferent de greutățile care mai apar, atâta timp cât trupa îl vrea alături, nu ar renunța niciodată la colaborarea aceasta, care l-a făcut să privească altfel anumite situații și să își depășească tendința de perfecționist.

Actorul regizor Matei Bogdan: ,,Noi nu suntem capabili, uneori, să realizăm ce pot ei să realizeze”

Ioana Bitire: -V-ați așteptat vreodată la acest rezultat, opt premii la un festival, când ați început să lucrați, ca regizor, cu ”Inocent Theatre”?

Matei Bogdan: -Sincer, nu. Eu nu sunt un actor care să își dorească să obțină un anumit premiu. Prefer ca lumea să se bucure. Arta teatrală, arta dramatică este făcută să bucuri publicul, nu să te bucuri tu pe tine luând un premiu la un anumit festival sau recital. E bine să concurezi, e bine să participi, e bine să fii văzut în primul rând și, după aceea, dacă juriul sau cine decide să-ți acorde un premiu, ți-l acordă, atunci, normal, te vei și bucura de el. Dar te bucuri mai întâi de public.

-Cum ați ales piesa pentru festival, și de ce?

-Piesa am ales-o cu sufletul, în primul rând pentru ei, pentru că li se potrivea foarte bine. Mihail Sebastian are o inocență de dramaturg, personajele din ”Steaua fără nume” au și ele o inocență și actorii din ”Inocent Theatre” au și ei inocența lor și atunci mi-a fost foarte ușor s-o aleg. Mai ales că întâmplarea a făcut ca să se și potrivească cu caracterul, cu atitudinea lor, care s-au mulat toate foarte bine pe personajele din textul lui Mihail Sebastian.

-Care credeți că a fost avantajul trupei, ce a facilitat câștigarea locului I?

-Determinarea lor. Determinarea, inocența, dăruirea, pasiunea pentru ceea ce fac, astea sunt calitățile care i-au făcut să fie câștigătorii atâtor premii.

-Cum credeți că va evolua trupa?

-Eu sper ca, după premiile pe care le-au obținut la festivalul – concurs de la Constanța, să aibă și mai multă încredere în ei. Deja au început să lucreze la un nou proiect, sperăm că la anul să fie gata, nu pot să spun exact despre ce este vorba, pentru că nu îmi place să dezvălui lucrurile pe care nu le-am finalizat încă, dar evoluează din ce în ce mai bine și, chiar dacă sunt actori amatori, prin pasiunea pe care o dezvoltă în munca de teatru, de spectacol, prin toate activitățile în care sunt implicați, pentru că mulți sunt implicați și în alte activități, în șah, fotbal, popice sau în alte activități culturale și sociale, prin tot ceea ce fac, sunt deja evoluați (zâmbește).

-Cum ați ales membrii trupei? Au fost necesare anumite aptitudini?

-Sincer, dacă lucrez cu trupe de amatori sau cu grupuri care nu fac teatru de zi cu zi, nu impun anumite reguli. Dar ei au toate calitățile necesare. N-aș putea să spun de unde vin, cum le-au dezvoltat, ori din lucrul meu cu ei, ori din capacitatea lor de concentrare, pur și simplu calitățile lor ies la iveală. Și îmi place uneori să las lucrurile să meargă de la sine. Aveam o perioadă când eram cramponat ca totul să iasă fix exact așa cum vreau eu, dar mi-am dat seama că nu e o metodă bună de lucru și atunci dacă ei, actorii, oamenii cu care lucrez, nu sunt conștienți de ceea ce fac și nu-și scot din ei, din interiorul lor, calitățile, poți să lucrezi și să le impui orice, pentru că n-o să reușești niciodată.

-Ce calități definesc un membru al acestei trupe, ”Inocent Theatre”?

-Inocența… (face o pauză și zâmbește)… inocența… Atât.

-Care credeți că este importanța teatrului în viața acestor oameni?

-Cred că la întrebarea asta ar trebui să răspundă fiecare dintre ei. Au meserii diferite, sunt kinetoterapeuți, sunt avocați, sunt ingineri ș.a.m.d. și toate activitățile pe care le fac ei prin asociația asta le dau o putere și un curaj, care îi fac să înțeleagă altfel lucrurile, uneori chiar să mi le explice și mie altfel și să mă facă să le înțeleg altfel decât ni le explicăm noi ,,oamenii normali”, să zicem așa.

–Care considerați că este cel mai dificil lucru pe care trebuie să-l depășească acești actori pentru a-și putea trăi personajele?

-Sincer să fiu, acum realizez că pentru ei nu e nimic dificil. Pentru noi e dificil. Noi avem complexe, noi avem frustrări – desigur, și ei le au, ca oameni – dar ei nu cred că au dificultăți, ei pur și simplu acceptă, se dăruiesc sută la sută, când e repetiție, e repetiție, când e spectacol, e spectacol, și muncesc foarte, foarte, foarte mult.

-Care este reacția publicului la reprezentațiile trupei?

-Trebuie să fii în sală să vezi, pentru că e o atmosferă pe care nu o poți descrie decât urmârind spectacolul respectiv. Reacțiile sunt extraordinare, și sunt extraordinare când la finalul piesei unii spectatorii, care nu știau dinainte, care veniseră pur și simplu la un spectacol ,,Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, făcut de ,,Inocent Theatre”, își dau seama, află, că marea majoritate dintre actori sunt persoane nevăzătoare. Și nu își explică cum de interacționează, se mișcă pe scenă, intră, ies, bine, cu mici, să spunem așa, greșeli, dar reacționează foarte normal și totul pare firesc, totul pare ca și cum ar fi niște actori normali.

-Cum îi faceți pe actori să îmbrățișeze în totalitate rolurile?

-Ca regizor, nu o faci niciodată. Depinde de ei să facă acest lucru, să-și îmbrățișeze rolul. Ce poți tu, lucrând cu ei, e să le dai niște coordonate, niște repere clare, de care să se poată agăța, să înfigi niște pioleți într-un munte, și ei să își treacă apoi coarda, ca să se poată cățăra până în vârful muntelui, ca să fie învingători, să înfigă steagul victoriei (râde).

–În viața cotidiană, sunteți actor. Cum a fost rolul de regizor? A fost o experiență nouă sau o mai practicaserăți înainte?

-Am practicat și înainte. Am terminat un master în artele spectacolului pe regie, am avut câteva spectacole; eu le iau ca pe niște proiecte personale, să le spun așa, nu neapărat ca spectacole de regie – în regia lui Matei Bogdan.

-Există vreo șansă ca în viitor să auzim de ,,regizorul Matei Bogdan”?

-El există. El există, trăiește, respiră, nu are funcția de regizor, dar regizorul Matei Bogdan a mai montat o piesă cu altă asociație, un spectacol ,,Pețitoarea”, cu adolescenți, care a avut, la fel, un mare succes, va participa și acest spectacol la un concurs de teatru pentru adolescenți, sperăm să fie bine. Și, da, poate că o să auzim și de ”regizorul Matei Bogdan”, nu că a auzit cineva de actorul Matei Bogdan. Cine a auzit, a auzit, cine nu, asta e, va auzi sau nu.

-Ce l-ați putea sfătui pe un actor aflat la început de drum?

-Să se bucure de fiecare rol pe care-l are. Și să-l trăiască în deplinătatea rolului său. Să nu se gândească la premii și nici la măreție, și nici la alte lucruri, să-și facă profesia pentru care a învățat patru ani și pentru care trebuie să învețe mulți ani de-acum înainte, în fiecare zi, în fiecare clipă.

  Cristi Măric, câștigătorul Premiului pentru cel mai bun actor în rol principal: ”Rolurile încerci să le găsești în tine însuți”

Am avut onoarea de a adresa câteva întrebări și domnului Cristi Măric, vice-președintele Asociației Nevăzătorilor din România – Filiala Bacău și, totodată, actor în cadrul trupei ”Inocent Theatre”, câștigător al Premiului cel mai bun actor în rol principal, la Festivalul de Artă Dramatică ,,Stella Maris” din Constanța, pentru rolul Miroiu, din ,,Steaua fără nume”. Un exemplu de om dedicat artei trup și suflet, lucru vizibil din modul în care vorbește despre bucuria, răbdarea și dragostea cu care construiește fiecare personaj. Cristi Măric face parte dintr-o familie de artiști, unchiul său fiind cunoscutul pictor naiv băcăuan Ioan Măric.

De la el am aflat că ,,Inocent Theatre” a prins formă în anul 2015, din pasiunea pentru teatru a membrilor asociației și din dorința de a demonstra că și persoanele nevăzătoare sunt capabile să facă lucruri frumoase pentru alți oameni. Sunt determinați să muncească și să ajungă cât mai departe cu această inițiativă, considerând că drumul lor nu s-a oprit după un festival câștigat.

Lui Cristi Măric i-a plăcut actoria dintotdeauna, iar la un moment dat și-a dorit chiar să urmeze cursurile unei universități în domeniu, însă nu a avut șansa. Cum orice vis în care crezi se îndeplinește mai devreme sau mai târziu, a reușit acum, deși în viața de zi cu zi este fizioterapeut, să își asculte inima și să joace pe scenă grație acestui proiect.

Întrebat despre Festivalul ,,Stella Maris”, Cristi Măric ne-a mărturisit că a fost prima experiență de acest fel a trupei ”Inocent Theatre”, și, cu riscul de a părea lipsit de modestie, recunoaște că se așteptau să câștige cât mai multe premii, poate chiar pe toate, dar că, ”din fericire”, nu au cucerit chiar tot ce era posibil, acest fapt devenind un obiectiv pentru ediția următoare a festivalului, care, după cum ni s-a dezvăluit, ar putea fi organizată chiar în Bacău.

Ioana Bitire:  – Cum reușiți să intrați în pielea personajelor?

Cristi Măric: – Depinde de personaj. Încercăm să ne pliem. L-am jucat pe Miroiu, în ,,Steaua fără nume”, acel personaj care este cumva astral, el se gândește la astre, trăiește, visează, prima întâlnire cu o femeie a fost ceva extraordinar, pentru el a fost un vis, ceva parcă de neîmplinit, doar faptul că s-a întâlnit, fără să mai vorbim de alte lucruri. Ei, în viața reală nu sunt așa, de exemplu, dar într-o latură a mea, de undeva, din interiorul sufletului meu, sunt și așa. Deci, se pliază, rolurile încerci să le găsești în tine însuți.

-Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest Premiu pentru cel mai bun actor, pentru rolul Miroiu din ,,Steaua fără nume?”

-Nu înseamnă nimic. Pentru că vrem altceva. Am jucat la un festival al nostru, al persoanelor nevăzătoare. S-ar putea spune că sunt cu nasul pe sus, dar nu, un astfel de premiu ar însemna foarte mult pentru mine dacă aș merge la un festival normal.

 

–Cum credeți că va evolua ,,Inocent Theatre”?

-Când am înființat trupa am stabilit niște targheturi, să spunem Vârful Omu, apoi Everestul, apoi ce-o mai fi mai sus, dincolo de Everest. Am fost hotărâți să jucăm o piesă mare, o piesă grea – s-a împlinit acest lucru cu ,,Steaua fără nume”, apoi eu mi-am fixat să jucăm la București și mulți au spus ”Nu, o să fie aproape imposibil, o să fie foarte greu”. Dar am vorbit cu Maia Morgenstern și ne-a ajutat și am ajuns să jucăm la București, a fost o deschidere extraordinară.

Copiii au venit după spectacol, pe scenă, să facă poze cu Miroiu, cu Mona. PR-ul de la Teatrul Evreiesc, unde s-a jucat spctacolul în luna mai 2018, ne-a spus ,,Domnule Cristi, data viitoare vă rog eu să veniți să jucați ,,Steaua fără nume” la București”, atât de mare impact a avut. Bun, următorul pas e să participăm la un festival al actorilor, chiar amatori, actori amatori normali, nu neapărat un festival dedicat persoanelor cu dizabilități, ci un festival normal, fiindcă suntem o trupă de teatru normală.

Din punctul meu de vedere, ,,Inocent Theatre” este un model, un model pentru noi toți, poate, de ce nu, chiar o sursă de inspirație și motivație prin mesajul pe care ține să îl transmită. O reprezentație de-a lor merită, cu siguranță, acele două ore din viața spectatorului, măcar pentru ceea ce reușește să trezească în mintea și în sufletul fiecăruia.

Text&interviu: Ioana Bitire, clasa a XI-a, elevă la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Surse foto: Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău și Inocent Theatre