V-ați întrebat vreodată cum ar fi dacă ați fi un sculptor celebru? Uitați, în cele ce urmează, și răspunsul.
Pe 20 decembrie, la Centrul de Cultură ,,George Apostu”, din Bacău, a avut loc evenimentul ,,Apostu 90”, care a dorit să ne arate viața regretatului artist George Apostu (n. 20 decembrie 1934, Stănișești, Bacău – d. 13 octombrie 1986, Paris, Franța), la omagierea a 90 de ani de la nașterea sa. Cu această ocazie, a fost deschisă o expoziție cu imagini cu George Apostu și cu arta sa și invitații au vorbit despre viața și opera artistului. Evenimentul a fost prezentat de actorul Matei Bogdan și a avut peste 150 de participanți, de toate vârstele.
Începutul evenimentului a sosit cu o analiză a vieții și artei sculptorului George Apostu, făcută de criticul de artă Iulian Bucur:
”Dragi prieteni, cu cinci ani în urmă, în 2019, eram la acest microfon și încercam să construiesc o metaforă pentru întreaga creație al lui George Apostu și spuneam așa, că oamenii de demult credeau că lumea întreagă stă în patru pivoți, în patru balamale,am zis eu – cumva traducând altfel decât au traduss alții spusele cele vechi – și cele patru balamale, cei patru pivoți însemnau, de fapt, cele patru teme mari pe care ni le-a adus, gândit, făcut, arătat George Apostu. Și ele sunt reprezentate de ”Tați și fii”, ”Fluturi”, ”Lapone” și ”Criștii”.
Astăzi, la 90 de ani, de la nașterea lui, ar trebui să ne gândim la destinul său exemplar, astfel încât e cu totul legitim să vorbim astăzi despre viața lui George Apostu, cel care se năștea acum 90 de ani undeva pe malul unui pârâu care se cheamă frumos, Dobrotfor, afluent al Zeletinului.
George Apostu își începe drumul lui adevărat de sculptor, la București. Greu-ușor, are un atelier și își face prima lui importantă expoziție. Despre această expoziție, au scris numele importante ale criticii de artă. A scris Petru Comarnescu, a scris Dan Hăulică, a scris ceva și Funzetti, dar mai puțin. S-a scris destul de mult despre el și astăzi arhivele ziarelor ne ajută să vedem cum a fost perceput. Primul articol important s-a scris chiar în atelierul lui George Apostu, primul articol despre tânărul George Apostu a fost scris de Petru Comarnescu. Suntem în anul 1962, când se scrie acest articol și se sezizează că George Apostu este un posibil înnoitor și poate salvator al artelor plastice românești, care începuseră să obosească. Și atunci era nevoie de cineva care să schimbe lucrurile”.
După acest moment oferit de Iulian Bucur, a urmat o prezentare a criticului de artă Mircea Oliv, din Bistrița, care a dorit să aflăm câteva amănunte interesante ale vieții lui George Apostu.
”Din perspectiva generației mele și noi ne-am ocupat într-un fel de isprăvile lui George Apostu, noi am văzut și părți tragice ale vieții lui Apostu și probabil că le-am citit în cheia noastră, alta decât cheia extraordinară, pe care care ne-a oferit-o în această seară domnul Iulian Bucur.
,Povestea pe care o să v-o spun eu despre George Apostu începe din seara zilei de 13 octombrie 1986, atunci când prietenii lui de la Paris află că i-a părăsit. Ion Nicodim, un alt pictor român plecat și exilat în Franța, care se bucura de un respect mare, notează în acea seară în jurnalul lui: ”Moartea lui George Apostu e o eroare a naturii, George ar fi trebuit să trăiască pentru forța de care ar fi avut nevoie spațiul românesc cultural. Cred că era un om al demăsurii”.
Se spune că George Apostu – cei care l-au văzut lucrând în atelierul lui – avea o rapiditate, o precizie și un desen al mișcării mâinilor în gimnastica pe care o făcea cu drujba era ceva de neimaginat.
(…) Nimeni nu a înțeles cu ce l-a supărat așa de tare pe Nicolae Ceaușescu încât acesta a făcut ca toate lucrările lui George Apostu să dispară doar într-o noapte. Normal că acest lucru l-a amărât, s-a simțit umilit și atunci a decis să plece.”, au fost câteva dintre opiniile și informațiile pe care critcul de artă Mircea Oliv ni le-a oferit în discursul său.
Comments are closed.