”Visele trebuie urmărite de devreme“

Interviu cu Claudiu Șerban, inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General al Guvernului României, fost prefect al județului Bacău.

Claudiu Șerban are aparența unui om dur. Puțini știu însă că a participat la cenacluri literare și a făcut teatru, că încă mai copilărește uneori. Dialogul nostru mi-a dezvăluit un om simplu, devotat meseriei sale.

-Care este rolul prefectului, pe înțelesul copiilor?
– Prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu și asigură în principal legalitatea tuturor proceselor și a actelor desfășurate la administrația locală. Și, sigur, este, o interfață între societatea civilă și Guvern.

– Ați avut în copilărie sau în adolescență întâlniri, întâmplări care să vă atragă spre politică, care să determine drumul de astăzi?
-În copilarie nu știam ce este politica. Cum nici voi nu știți ce e aia politică. Aveam cu totul alte preocupări. De foarte devreme am scris pentru cenacluri literare, am făcut teatru, am făcut foarte mult sport și în vremea când eram la vârsta copilăriei situația politică era alta. Era un partid unic, nu se discuta despre politică, despre pluripartidism și despre alte lucruri. Pe vremea aceea nici nu se discuta despre politică. Am fost un umanist la bază.

-Ați avut în anii de școală vreun hobby care considerați că v-a dezvoltat personalitatea?

-În primul rând, am citit mult, aș spune că literatura a fost un astfel de hobby. Și sportul, am făcut mult sport. Aceste hobby-uri m-au ajutat mult, intens, la construirea personalității.

-Asta a făcut să vă îndreptați și băiatul spre judo?
-Cred că nu l-am îndreptat eu spre judo, deși și eu am făcut și judo și scrimă, și parașutism, și culturism, și toate sporturile de sezon. Este campion național de judo, în clasa a IV-a , dar și-a ales singur sportul. Așa cum a fost opțiunea mea să fac sport. Și copiii mei au făcut la fel, ei s-au dus singuri către sport, fiind înclinați către mișcare. Pe vremea copilăriei mele sportul era o modalitate de a-ți petrece timpul frumos, plăcut și eficient. Am fost selectat în lotul național de scrimă, în perioada de gimnaziu, parcă în clasa a VII-a. Am crescut între cai, la Făgăraș, la bunicii mamei mele și am îndrăgit foarte mult caii în vremea copilăriei. Aduceam caii în ciurda satului și aia era marea noastră bucurie de copii.

-Ce premii ați obținut din sport?
-Nu sunt campion ca fiul meu, sunt sportiv . Cel mai departe am ajuns la lotul național de scrimă în gimnaziu, cam prin clasa a VII-a. Diplome am acum de la competițiile în administrație .

– Ați avut multe hobby-uri, fapt moștenit și de copiii dumneavoastră. Ce credeți despre activitățile non-formale practicate în palatele copiilor?
-Am o părere foarte bună, și nu numai despre activitățile non-formale legate de sport, ci din toate domeniile. Faceți un lucru foarte bun la Palatul Copiilor. Cunosc activitatea voastră. Știu că aveți foarte multe cercuri, cluburi și mulți și-au descoperit vocația plecând de la ce au făcut acolo. În vremea pe când eram în școala generală, am făcut aeromodele, am făcut electronică la Palatul Copiilor. Nu știu dacă se numea așa pe atunci, parcă era Casa Pionierilor. Am participat la un concurs național ”Mâini de aur”, am avut ocazia să intru în televiziune. Vocațiile se pot descoperi de foarte devreme.

-Și cum a contribuit la construirea personalității dumneavoastră faptul că ați participat la astfel de activități non-formale?
-Au contribuit foarte mult, pentru că, pe lângă formația interioară a fiecăruia, toate lucrurile cu care venim în contact, toate activitățile pe care le desfășurăm vin și ne completează structura noastră de bază și caracterul. Spuneam că simțindu-mă întotdeauna atras de latura umanistă și simțindu-mă un umanist, am scris, am publicat pe vremuri în reviste studențești precum ”Antract”,”Viața studențească”, și că, de asemenea, am făcut în vremea copilăriei și lucruri tehnice, electronica, aeromodele, rachetomodele. Educația asta tehnică s-a completat de minune cu înclinația mea spre partea umanistă pentru că lucrurile s-au îmbinat plăcut. Am învățat să fiu sintetic și analitic, de pe formația tehnică, și am învățat să respect cuvântul, limba română, datorită preocupărilor din zona umanistă. Activitățile non-formale reprezintă o modalitate de a-ți petrece timpul. Nu numai educația non-formală ci toate activitățile din toate domeniile sunt bune. Aș prefera ca și copii de astăzi să nu mai petreacă atât de mult timp în fața calculatorului.

-Ați schimba ceva la învățământul de astăzi?
-Aș reorganiza sistemul de învățământ așa cum era structurat pe vremuri, aș fi mai atent un pic cu filtrele de selecție pentru elevi. Înainte era Treapta I, acum e Capacitatea. Pe vremea aceea noi mai aveam un examen, din clasa a X-a, în clasa a XI-a, era Treapta a II-a, datorită căreia mulți continuau învățământul liceal dar altă parte plecau spre învățământul tehnic, spre școli profesionale, spre meserie. Deci filtrele ar trebui bine gestionate și structurat sau restructurat învățământul profesional care să conducă pe copii spre o meserie, pe cei care sunt atrași de asta.

-Credeți ca jurnalismul practicat astăzi ar trebui să sufere anumite transformări?
-Da. Jurnalismul ar trebui să se profesionalizeze. Cred că în timpurile de astăzi există mult loc și mult spațiu pentru profesionalizarea jurnaliștilor, și ar trebui ca jurnalismul să fie tratat ca o profesie autentică și independentă și cred că cine vrea să devină jurnalist trebuie să se pregătească foarte bine pentru asta și foarte temeinic. Trebuie să-ți faci studiile necesare pentru a fi profesionist.

-În ce momente ale vieții dumneavoastră retrăiți bucuria copilăriei?
Particip cu foarte mare bucurie la activitățile așa zis copilărești ale copiilor mei și atunci sunt în mintea lor, mă redescopăr copil și mă bucur pentru asta. Cred că oamenii n-ar trebui să ignore copilul din ei.
La finalul interviului, între o strângere de mână și o fotografie, domnul prefect Claudiu Șerban (în funcție la momentul interviului) mi-a spus “Visele trebuie urmărite de devreme! “. Cu siguranță este un sfat bun de urmat pentru toate generațiile.

A consemnat Mihaela Stanciu, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național ”Ferdinand I”, Bacău, membră Teen Press a Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău