România, Bacău, curtea Parohiei romano-catolice “Sfânta Cruce”. Turnul din această curte veghează non-stop orașul. Azi am avut ocazia să veghez alături de el, să renunț la realitatea orașului și să bântui în singurătatea turnului precum o fantomă.
Am fost acolo timp de zece minute, chiar în spatele ceasului, mirându-mă cât de misterios pare orașul în care nisipul din clepsidra vieții mele se scurge încet. Am privit din alt unghi aspectele care nu mă farmecă în viața de zi cu zi. Astăzi m-au interesat.
Am observat din înaltul turnului cum o bătrânică s-a aplecat să ridice o floare scăpată de cineva. Am văzut copii alergând cu mingi în mână pentru a prinde verdele la semafor. Am vâzut oameni care se luptau cu frigul, cu flori în mână. Am văzut zâmbete. Multe zâmbete.
Turnul cu o cruce uriașă, cu ceas, m-a fermecat. Mi-a dat ocazia să decolez. Concluzia zilei de astăzi este următoarea: “Azi am zburat către bucurie. Da, azi am zburat!“.
FOTO&TEXT:Raluca Antal, membră True Press a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău, elevă în clasa a VII-a la Şcoala “Dr. Alexandru Şafran”
Be First to Comment